Faceti-va bine (78)

Cucuta

Denumire ştiinţifică: Conium maculatum.

Denumire populară: dudău.

Prezentare. Cucuta este una dintre cele mai vestite plante otrăvitoare. Socrate, atunci când a fost condamnat la moarte, a trebuit să bea o cupă cu zeamă de cucută. Planta de cucută se dezvoltă foarte mult, de unde şi denumirea populară de dudău. Poate ajunge până la înălţimea de 2,5 metri. Cucuta aparţine familiei umbeliferelor. Tulpina acestei plante este puternică şi groasă, aproape cât cea o porumbului şi este goală pe dinăuntru. Frunzele sunt mari, crestate, iar florile sunt albe - gălbui, mici, adunate în inflorescenţe. 

Cucuta înfloreşte în a doua jumătate a verii. Întreaga plantă răspândeşte un miros neplăcut. Creşte în locuri părăsite, în gunoişti, pe marginea drumurilor şi a pădurilor, în liziere – în locuri umede şi cu sol bogat. Cei care umblă printre plantele de cucută, sau pun mâna pe lujeri, flori sau frunze de cucută verde, trebuie să se aştepte la dureri de cap, ameţeli, planta fiind foarte toxică.

Pentru uz medicinal se culeg frunzele şi seminţele de cucută, folosite în tratamente sub formă de pulbere de seminţe, extract, tinctură din frunze sau din seminţe, cataplasme, unguent.

Substanţe active importante: ulei esenţial şi doi alcaloizi specifici - cicutina şi conhidrina. Datorită substanţelor pe care le conţine, cucuta poate - în doze mari - paraliza muşchii şi poate opri respiraţia.

Întrebuinţări. Preparatele de cucută au efecte sedative, analgezice, antispamodice, anafrodiziace (diminuează impulsurile sexuale). Tratamentele de cucută sunt indicate în catatonii (în cazuri de înţepenire, de blocare a muşchilor), în diverse spasme (tuse convulsivă, astm, spasme esofagiene, biliare, intestinale, uterine), în tensiuni musculare, precum şi în unele forme de cancer (în combinaţie cu alte plante medicinale). Tratamentele cu preparate de cucută se fac numai sub supravegherea specialistului.

Cucuta are o serie de întrebuinţări şi în industria medicamentelor.