Langenhagen

Alaltaieri, pe la ora 14, Liliana a trebuit sa plece cu avionul. Se punea problema masinii: sa o lase in aeroport contra taxe, ori sa o iau eu. Am batut palma pentru varianta a doua. A ramas ca pe la 11 sa-i spun in ce loc ma aflu, ea sa vina si sa ma ia, sa mergem impreuna la aeroport, ea sa se duca la avion iar eu sa aduc masina acasa. Bun. Ce m-am gandit eu? Ia sa folosesc prilejul ca sa cunosc putin mai bine Hannover. Asa ca am luat-o pe jos catre aeroport. Am mers, cu vantul in fata, mai bine de zece kilometri, prin tot felul de cartiere, ocazie cu care am dibuit si un magazin de la care cred ca as putea cumpara, in sfarsit un ibric (caut peste tot si degeaba). Am mers si am tot mers, pana am iesit din Hannover si am patruns in Langenhagen, un orasel care da numele aeroportului hanovrez. Uite poze:

 

Am strabatut Langenhagen si, aproape de iesire, m-a ajuns Liliana. Mai aveam 2,5 kilometri pana la aeroport si pot sa spun ca as mai fi mers. Asa patesc eu cand ma apuca mersul, nu ma mai pot opri, de parca as fi Forrest Gump. Apoi ma dor toate ciolanele, de parca m-ar fi batut niscai profesionisti.

Cand am ajuns acasa, m-am apucat sa studiez putin pe Google, sa vad pe unde am fost si pe langa ce-am trecut etc. Am ajuns si la Langenhagen. Ei bine, mare surpriza am avut sa aflu ca aici a lucrat cativa ani Robert Koch, omul care a izolat bacilul tuberculozei, laureat al premiului Nobel etc etc. Cine doreste amanunte, le gaseste aici. De ce zic surpriza? Pentru ca despre bacilul Koch am aflat inca din prima copilarie. Tata, medic ftiziolog de profesie, lucra cu tuberculosi si imi povestea adesea despre Koch si bacilul pe care l-a descoperit. Mi s-a parut foarte ciudat sa ajung, dupa mai bine de 40 de ani, sa strabat cu piciorul orasul unde a lucrat cel despre care-mi povestea tata.