Faceti-va bine (79)

Cucuta de apă

Denumire ştiinţifică: Cicuta virosa.

Prezentare. Cucuta de apă este o erbacee perenă înaltă (ajunge până la doi metri). Aparţine familiei umbeliferelor. După cum îi spune şi numele, este iubitoare de apă şi de aceea creşte în preajma apelor şi mlaştinilor, Şi chiar în interiorul acestor habitate. Frunzele sunt mari, penat - sectate. Cucuta de apă înfloreşte în lunile iulie şi august, florile fiind albe. Cucuta de apă este o plantă extrem de toxică, cu atât mai periculoasă cu cât frunzele şi ramurile tinere au miros de ţelină şi pătrunjel şi se pot confunda cu aceste zarzavaturi, iar rizomul său poate fi confundat cu napul sau păstârnacul. Studii făcute la nivel european susţin că această cucută este planta cea mai toxică dintre toate umbeliferele.

Substanţe active importante: cicutoxina (aflată mai ales în rizom), cicutina, precum şi ulei aromatic.

Întrebuinţări. Administrarea unor preparate pe bază de cucută de apă se va face numai sub îndrumarea medicului. Marele herbolog Jean Valnet spune că această plantă atât de otrăvitoare se va folosi în general “în homeopatie, în anumite sindroame vasculare cerebrale, epilepsie, iar în uz extern contra durerilor reumatismale sub formă de cataplasme".

Cicutoxina este un stimulent atât de puternic încât produce un adevărat cutremur în tot sistemul nervos, de la nivel central şi până la ultima celulă nervoasă. Cunoaşterea acestei plante se impune nu numai datorită efectelor medicinale, de altfel greu de introdus în terapii şi de controlat, ci mai ales datorită faptului că trebuie luate măsuri pentru a ne feri de ea, fiind şi lesne de confundat.