Faceti-va bine (86)

Dediţelul

Denumire ştiinţifică: Pulsatilla pratensis.

Denumiri populare: floarea vântului, iarba vântului, oiţe albe, vânturele, adormiţele, sisinei.

Prezentare. Dediţelul  este o plantă erbacee din familia ranunculaceelor. Tulpina subterană – rizomul – este masivă, dar puţin consistentă. Tulpina aeriană este de mici dimensiuni – până la 20 cm înălţime. Frunzele de la bază sunt palmate. Dediţelul are o singură floare, foarte frumoasă, de culoare violetă, ce apare prin lunile martie şi aprilie. Dediţelul creşte prin fâneţe, pârloage, terenuri virane, în general în locuri însorite şi puţin umblate.

Pentru utilizare medicinală se recoltează planta întreagă, inclusiv rizomul. Principalul preparat care se obţine este tinctura. Din dediţel, în medicina tradiţională, se prepara un decoct, folosit pentru băi. Dediţelul este o plantă toxică.

Substanţe active importante: o substanţă specifică numită ranunculozidă (protoanemononină), saponine, taninuri, enzime.

Întrebuinţări. Tinctura de dediţel este indicată în calmarea durerilor spastice, mai ales în cazul durerilor uterine, precum şi în alte afecţiuni genitale, printre care şi menstruaţiile dureroase. Poate fi utilizată şi în nevralgii, în calmarea spasmelor gastro - intestinale, micoze cutanate, eczeme uscate, pecingeni şi chiar tuse spasmodică. Ca şi în cazul altor plante otrăvitoare, şi în cazul dediţelului se va apela la sfatul medicului, orice utilizare din proprie iniţiativă fiind foarte periculoasă. Potrivit cunoscătorilor în domeniu, prin uscare planta îşi pierde cea mai mare parte din otravă, dar din păcate şi din virtuţile medicinale.