Spectacol in curtea scolii

Acum doua zile, in curtea scolii, am asistat la un mic numar de tavalire pe jos insotita de urlete animalice, executat de un mic japonez. Nu am de unde sa stiu ce dorea sau, dimpotriva, nu dorea acel mic japonez, dar stiu ca mai bine de zece minute a racnit de parca i s-ar fi picurat acid sulfuric pe frunte.

Maica-sa il tot tragea de o mana, mai bine zis il tara, pentru ca el se lasa la pamant, continuand sa zbiere. A venit o alta mamica, una cat un cal si a vrut sa-i dea o bomboana, dar tipul nu s-a lasat. S-a intors cu spatele la ea, s-a bagat cu capul in hainele maica-sii si, refacandu-si fortele, a dat drumul unor noi serii de zbieraturi, atat de ascutite incat puteai crede ca mai e putin si o s-o dea pe ultrasunete. 

In tot timpul asta, maica-sa racnea si ea ceva, in japoneza, probabil ca era vorba de rugaminti, vorbe duioase si promisiuni. Il mai apuca de mana, il mai tara vreo doi metri, apoi il lasa din nou pe caldaram. Sincer sa fiu, daca as fi fost in locul ei, as fi luat micul urlator pe sus si l-as fi dus direct la masina, unde i-as fi altoit cateva dupa ceafa, ca sa stie ca nu merge chiar oricum. Dar slava Domnului ca nu am avut ocazia sa experimentez astfel de chestii pana acum. In poza se pot vedea cele doua personaje intr-un moment de oarecare acalmie