Soluția însingurării

Dacă ar exista cea mai mică posibilitate ca omul să nu mai fie singur, Raiul ar fi aici, pe pământ. Dar nimeni nu poate fi decât singur, în cea mai deplină singurătate. Poate cineva să vină cu mine aici, în aceeași secundă în care mă aflu eu? Poate cineva să aibă exact aceleași gânduri, ca să mă înțeleagă până la capăt și să fie una cu mine? Există vreo cale ca eu să simt exact ce simți tu și să trăim amândoi, până la identificare, aceleași senzații? E posibil ca spaimele mele să fie în aceeași măsură și ale tale? Ne poate viața consuma pe amândoi în așa fel încât în orice clipă să rămână din noi aceeași câtime? Vedem noi la fel un apus de soare? Simțim același lucru când ieșim în ploaie fără umbrelă?