E năpădit netul de teste de genul: „Ce piatră preţioasă eşti tu?”, „Ce floare eşti tu”? „Ce înger eşti tu?”. Internauţii intră pe paginile respective, răspund cu migală la 8-9 întrebări, după care află adevărurile ascunse: „ești un safir, ești o orhidee şi un pește-spadă”. După care, cu toţii atârnă aceste adevăruri pe peretele lor de Facebook. Alţi internauţi văd că prietenul lor este un cocostârc, ori o frunză de castan, aşa că aleargă să răspundă şi ei la cele 8-9 întrebări. După ce află că sunt, la rândul lor, tot felul de animale, pietre, nori şi valuri, constată că pe paginile respective se află multe alte teste interesante: „Care personaj din serialul Friends eşti?”, „Care e câinele cel mai potrivit pentru tine?”, „Care sunt pantofii de sport care se potrivesc cel mai bine cu personalitatea ta?” şi multe altele. Internauţii răspund pe rând la toate, închipuindu-şi că află o mulţime de lucruri despre ei înşişi.
Sigur că testele astea nu au nicio fundamentare ştiinţifică. Nu se ştie de unde şi până unde se poate deduce că eu sunt un safir, ba nici măcar ce înseamnă că un om este un safir. Nu e limpede prin ce metode se poate deduce că un om care a răspuns la cinci întrebări este din acelaşi aluat sufletesc cu Dmitri Karamazov, ori că are un stil de gândire care-l aşază alături de Socrate. Pur şi simplu, e vorba despre nişte făcături de doi lei, cu întrebări şi răspunsuri pe care le poate imagina oricine şi pentru care există softulețe de întocmire din cele mai simple.
De ce pierd oamenii vremea cu aşa ceva? Simplu: pentru că s-au săturat să piardă vremea cu jocurile: Tetris, Bubble Game etc. E o distracţie ca oricare altă distracţie. Testele astea sunt pur şi simplu nişte jucării pentru copii mari, care însă aduc foarte mulţi bani celor care le urcă pe net. Nenorocirea e când unii încep să creadă că rezultatele sunt reale. Îmi şi imaginez un criminal sinistru, care a incendiat babe şi a violat copii, stand în celulă şi făcându-şi teste, din care află că e un binefăcător, un blând, un pansament pentru suflete, o garofiţă şi un pechinez zglobiu. Nu că e fabulos?
De ce pierd oamenii vremea cu aşa ceva? Simplu: pentru că s-au săturat să piardă vremea cu jocurile: Tetris, Bubble Game etc. E o distracţie ca oricare altă distracţie. Testele astea sunt pur şi simplu nişte jucării pentru copii mari, care însă aduc foarte mulţi bani celor care le urcă pe net. Nenorocirea e când unii încep să creadă că rezultatele sunt reale. Îmi şi imaginez un criminal sinistru, care a incendiat babe şi a violat copii, stand în celulă şi făcându-şi teste, din care află că e un binefăcător, un blând, un pansament pentru suflete, o garofiţă şi un pechinez zglobiu. Nu că e fabulos?
Se imbata cu iluzii, foarte adevatrat! Nenorocirea este ca si blogul asta face, in cea mai mare masura, acelas lucru: imbata cu iluzii tampite, oferite de asa-zisele povesti sau povestiri, care nu au nimic de a face cu povestirile lui Fanus Neagu, de exemplu! Exemplu care ar trebui sa umple paginile acestui blog, ca avem o literatura minunata si care nu ofera iluzii, ci adevarate satisfactii estetice. Incercati, dragilor si veti castiga stima mea, cel putin! De fapt, pentru partea laudaroasa a subiectului comentariului meu, ati si castigat-o!
RăspundețiȘtergereMinunat comentariu, totusi incomplet. Daca blogul asta abunda in asa-zise povesti sau povestiri, nu cred ca era dificil de dat vreo doua exemple.
Ștergere