Dumnezeu este de modă veche

O întâmplare recentă, de tot hazul pentru unii, arată că deși popii s-au adaptat vremurilor moderne, în sensul că utilizează telefoane mobile, computere, carduri bancare, călătoresc cu mașini de lux etc, Dumnezeu a rămas de modă veche, astfel că apelează la metodele descrise ]n Biblie când vine vorba de intervenit în situații dramatice și dat lecții de viață. Dar iată despre ce este vorba.

Un călugăr de la mânăstirea din Bodrogul Vechi (localitate aflată în județul Arad), a încercat să treacă Mureșul pentru a merge la cumpărături. Trecerea se face acolo cu un bac, sau ponton, cum îl numește călugărul, care povestește că a trecut așa de foarte multe ori, altă variantă de traversare a Mureșului însemnând un ocol de vreo 20 de kilometri. Buuun, iată însă că pe la mijlocul apelor, pontonul s-a împotmolit în niște crengi ale unor pomi ajunși pe-acolo purtați de curent. Ei bine, să stai în mijlocul Mureșului pe un bac, în bătaia vântului, în luna februarie, nu e tocmai plăcut. Așa că omul nostru a încercat să găsească o soluție. A scos telefonul din sutană și a sunat un prieten. Numai că acela nu era prin zonă și n-a putut să-l ajute cu nimic. Ei bine, văzând una ca asta, călugărul, închipuindu-și probabil că a încurcat-o, ce s-a gândit el? Evident, că trebuie să rezolve problema înainte de venirea nopții. Credeți cumva că s-a apucat să sune la 112? Sau poate, cumva, că s-a pus în genunchi prinzând a se ruga Celui Care pe toate le rânduiește? Da de unde! Omul nostru a început a slobozi niște strigăte avane, comparabile cu cele pe care le scoteau cei trași pe roată sau jupuiți de vii. Două ore a durat episodul. Călugărul trebuie că la sfârșit va fi fost complet epuizat, pentru că nu-i ușor să urli din mijlocul apei atâta timp. A zbierat el, așadar, fără întrerupere aproape 120 de minute și, tocmai când credea că nu mai are nicio șansă, Bunul Dumnezeu s-a milostivit de el și a făcut să treacă prin părțile alea un cioban cu oile lui. Ciobanul a auzit strigătele, a pus mâna pe telefon și a sunat la pompieri, care au trimis o mașină de intervenție rapidă cu trei salvatori și o barcă pneumatică, iar călugărul a fost dus la mal.

Spuneam la început că din această întâmplare putem deduce că Dumnezeu e de modă veche. Păi cum să credem altceva, dacă din milioanele de variante de salvare a călugărului el a ales-o pe cea străveche a apariției salvatorului în persoana unui cioban? Desigur, ar fi putut face să se despartă apele Mureșului, ca, odinioară, cele ale Mării Roșii, dar probabil că miza era prea mică și, în plus, în afară de călugăr nu mai era nimeni pe-acolo care să confirme minunea. Destul de spectaculos ar fi fost și să-i trimită un mesaj în gura unui pește care ar fi sărit brusc din Mureș, poposind pe dușumeaua pontonului în gură cu un carton purtând mesajul „sună la 112”. El a preferat, însă, medoda apariției ciobanului și noi nu trebuie să cercetăm aceasta, pentru că „necunoscute sunt căile Domnului”.
Dar dacă ar fi vrut, Dumnezeu ar fi putut apela la metode mai puțin spectaculoase de eliberare a călugărului bodrogean. De exemplu, ar fi putut dispune să vină un curent pe dedesubt, care să desprindă copacii și să elibereze bacul. Sau să apară un elicopter de-al lui Raed Arafat, care să-l scoată pe călugăr la mal cu ajutorul unei scări de frânghie. Sau, cel mai simplu, ar fi putut să-i dea călugărului mintea necesară pentru a suna la 112, iar dacă acesta nu avea habar de existența numărului, putea să i-l trimită cu ajutorul unei voci venite de sus. Dar Dumnezeu nu a făcut nimic din toate astea, iar motivul e unul singur: El este de modă veche.