Bețivul, boul și câinele

Acum niște ani, prietenul meu Gogol, care lucra ca inginer undeva în zona Ghelința, a fost trimis să inspecteze câteva sonde de extracție aflate la distanțe considerabile una de cealaltă. Pentru asta i s-a pus la dispoziție o mașină cu șofer. Au mers ei ce-au mers și la un moment dat au ajuns undeva prin părțile localității Ojdula. Se făcuse târziu, întunericul coborâse, așa că se grăbeau către ultimul șantier care trebuia vizitat. Acolo aveau de gând să doarmă, iar a doua zi, după verificare, era planificat să meargă înapoi la Ghelința.

Șoseaua trecea prin diverse localități, unele, cu primari gospodari, iluminate, altele scufundate în beznă. La un moment dat, cei doi au văzut o căruță la care era înhămat un bou și, lângă ea, un om zăcea întins la pământ. Au oprit mașina și au dat fuga să vadă ce se întâmplă. Au înțeles imediat că omul era beat în ultimul grad și dormea somnul celor care nu mai pot ajunge acasă. Căzuse în așa fel încât capul îi ajunsese exact sub piciorul din spate al boului, care stătea cu el în aer, ca să nu cumva să-și deranjeze stăpânul. Ar fi putut să-l calce pe cap, ca pe un șarpe, dar animalul părea mai înțelept decât cel căzut la pământ. De căruță era legat un câine mare, flocos și cu priviri prietenoase. Gogol a întins mâna și l-a mângâiat, ceea ce l-a făcut să dea din coadă. Apoi, cei doi călători s-au gândit să-l tragă puțin pe cel căzut, ca să poată boul să pună piciorul jos și, în plus, să nu mai fie atât de aproape de mijlocul străzii - un șofer neatent l-ar fi putut lua din plin. Când să treacă la fapte, câinele cel prietenos a sărit și i-a apucat lui Gogol mâna între dinți, însă cu delicatețe, fără să-l muște. Cumva ca și cum i-ar fi zis „stai liniștit, nu te atinge de stăpânul meu”. Așa că binevoitorii au renunțat și au plecat să caute o secție de poliție. Când au găsit-o, evident că n-au avut cu cine vorbi, pentru că era închisă. S-au întors în șosea, au văzut că omul era tot prăbușit, boul stătea tot cu piciorul ridicat, iar câinele îi privea în continuare prietenos, așa că s-au dus unde aveau treabă. A doua zi, în drum spre Ghelința, au constatat că bețivanul, boul, câinele și căruța nu mai era acolo.