Pe data de 8 iunie 2014, la scurtă vreme după ce mă apucasem să urc pe Facebook din poeziile mele, m-am trezit cu un mesaj de la un anume Pere Bessó, în care am găsit traducerea în catalană a uneia dintre poezii, intitulată „Noi doi”. Nu mi se părea cea mai grozavă din tot ce scrisesem, așa că m-am mirat puțin. Cerecetând, am aflat că Pere Bessó e nu doar poet, ci și un fel de predicator sau așa ceva. Pun aici poezia și traducerea, după care nedumeririle pe care această întâmplare le-a generat.
rezultatul sunt eu.
Dacă mă aduni la tine
rezultatul eşti tu.
Aceasta este legea adunării, pe care
a stabilit-o Dumnezeu când a zis:
"Nu este bine să fie omul singur,
să-i facem ajutor potrivit pentru el".
Atunci a inventat El numărul doi,
şi ne-a poruncit să ne zicem aşa
când unul pe celălalt
şi-l adună.
Doamne, legea aceasta nu este bună,
trebuia s-o faci altfel, să fii puţin atent,
să nu te grăbeşti -
ce mare lucru dacă mai întârziai o zi...
Puteai să inventezi ceva care să meargă,
nu păcăleala asta cu numărul doi.
Crezi că nu ştiu că nu e decât
o vorbă goală?
Nu doi ar trebui să fie rezultatul adunării
ci altul, pe care Tu îl ştii,
fiindcă Tu eşti trei în unul.
Atunci i-aş fi zis femeii:
dacă te adun cu mine
ori dacă tu m-aduni cu tine, nu contează
rezultatul acelaşi este: noi.
Noi doi într-unul singur:
eu şi femeia mea, ea şi cu mine -
aceea ar fi trebuit să fie, Doamne,
adevărata lege a adunării.
Și traducerea:
NOSALTRES DOS
Si t’ajunte a mi
el resultat sóc jo.
Si m’ajuntes a tu
el resultat ets tu.
Aquesta és la llei d’unió,
que establí Déu quan digué:
"No és bo que l’home estiga tot sol,
fem-li companyonia convenient per a ell".
Aleshores Ell inventà el número dos,
i ens ordenà-a que ens diguem així
quan l’un
s’ajunta a l’altre.
Déu meu, aquesta llei no és bona,
és menester que la canvies, sigues una mica atent,
no t’apresses -
quina cosa més gran si mai et retardaves un dia...
Podries inventar alguna cosa que funcionara,
No aquesta broma del número dos.
Creus que no sé que tan sols és una paraula buida?
Nosaltres dos hauríem de ser, però, el resultat d’ajuntar-nos a l’altre, que Tu ja saps,
Perquè Tu ets tres en un.
Aleshores li hauries dit a la dona:
si t’ajunte amb mi
o si tu m’ajuntes amb tu, no s’esdevé
el mateix resultat, és: nosaltres.
Nosaltres dos en un:
Jo i la meua dona, i ella amb mi -
Açò hauria de ser, oh Déu,
la veritable llei d’unió.
Si t’ajunte a mi
el resultat sóc jo.
Si m’ajuntes a tu
el resultat ets tu.
Aquesta és la llei d’unió,
que establí Déu quan digué:
"No és bo que l’home estiga tot sol,
fem-li companyonia convenient per a ell".
Aleshores Ell inventà el número dos,
i ens ordenà-a que ens diguem així
quan l’un
s’ajunta a l’altre.
Déu meu, aquesta llei no és bona,
és menester que la canvies, sigues una mica atent,
no t’apresses -
quina cosa més gran si mai et retardaves un dia...
Podries inventar alguna cosa que funcionara,
No aquesta broma del número dos.
Creus que no sé que tan sols és una paraula buida?
Nosaltres dos hauríem de ser, però, el resultat d’ajuntar-nos a l’altre, que Tu ja saps,
Perquè Tu ets tres en un.
Aleshores li hauries dit a la dona:
si t’ajunte amb mi
o si tu m’ajuntes amb tu, no s’esdevé
el mateix resultat, és: nosaltres.
Nosaltres dos en un:
Jo i la meua dona, i ella amb mi -
Açò hauria de ser, oh Déu,
la veritable llei d’unió.
Toate bune și frumoase, m-am bucurat, cum cred că ar fi făcut oricine, m-am împrietenit virtual cu Pere Bessó și viața a mers înainte. Mă gândeam că dacă omul s-a apucat așa, fără să ne cunoaștem, să-mi traducă poezia, ăsta ar fi semnul că mă urmărește și că, ulterior, va mai traduce câte ceva, apoi poate vom începe să discutăm de un volumaș etc. Dar ce să vezi, n-a mai urmat absolut nimic. Eu am mers mai departe, am luat premiul pentru debut de la grupul lui Geo Galetaru, apoi am primit premiul pentru „Cartea anului” la Dublin, am apărut prin reviste și antologii, câțiva critici au scris bine despre poeziile mele. Între timp, am continuat să urc pe Facebook, am făcut chiar și o pagină de poezie unde am primit tot felul de aprecieri. Dar Pere Bessó n-a mai dat niciun semn. I-am urat cele de rigoare când a fost ziua lui, mi-a mulțumit, dar în rest tăcere. Pe timeline-ul lui văd că traduce în continuare în catalană din scrierile unor poeți români, omul e activ, suntem prieteni în continuare, deci poate vedea tot ce urc și, cu toate astea... Sigur că orice lucru are o explicație. Ei bine, care ar putea să fie aceasta? Cineva mi-a zis că traducerea poeziei mele a fost un semnal al lui Pere Bessó, care ar fi trebuit să-mi dea de înțeles că dacă vreau să apar și eu în volum, tradus în spaniolă, trebuie să îl contactez pe traducător, să-l întreb cum aș face să mai traducă și apoi să scot volumașul, el să-mi spună cum e cu banii etc etc. Dacă însă n-am făcut-o, atunci aia e, lucrurile s-au oprit la NOSALTRES DOS. Așa să fie? N-am de unde ști. Și nici n-am de gând să îi scriu lui Pere Bessó. La urma urmei, la ce mi-ar folosi să cheltui cine știe ce sume pentru un tiraj restrâns care ar urma să zacă ani de zile pe te miri ce rafturi prăfuite de prin Valencia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu