vineri, 19 aprilie 2019

Tristețea iremediabilă

După marele incendiu de la Notre Dame, au început donațiile pentru refacere. Una dintre firmele care s-au implicat, dăruind o sumă considerabilă, este UiPath. Nimeni n-a auzit de firma asta prin România, chiar dacă este înființată și condusă de doi români. Citim în Adevărul: „Compania a fost fondată în Bucureşti de românii Daniel Dines şi Marius Tîrcă şi s-a specializat în dezvoltarea de roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii. IT-istul Daniel Dines a lucrat pentru Microsoft, dar s-a întors în ţară pentru a crea UiPath, cea mai valoroasă companie pornită în România. Compania ar putea ajunge curând la o evaluare de 7 miliarde de dolari. Compania a înregistrat venituri de 3,5 milioane de dolari în 2016, ceea ce înseamnă că veniturile startup-ulului ar creşte cu 5614% în aproximativ doi ani. Compania a obţinut investiţii de 265 milioane de dolari într-o rundă de finanţare condusă CapitalG - fondul de investiţii al Google - şi Sequoia Capital, din luna septembrie a anului trecut. Această rundă de investiţii ar fi crescut valoarea estimată a startup-ului de la 1 miliard de dolari la 3 miliarde.” 
Ei bine, compania celor doi români donează pentru Notre Dame un milion de euro. Plecând de aici, o sumedenie de „români patrioți” au început deversarea de lături în capetele lui Dines și Târcă. Am în față postarea unui domn pe care întâmplarea face să-l cunosc personal, postare reprezentativă pentru corul urletelor patriotarde despre care vorbeam. Iată ce scrie el:
„Îi pupăm în fund pe tot felul de maimuțoi francezi care nu fac altceva decât să ne golească buzunarele...mâncători de broaște...băi Dines, de ce nu ai donat milionul de euro la spitalul de oncologie pentru copii? Ce scârba mi-e!”
Citind astfel de lucruri te cuprinde, vorba lui Topârceanu, o tristețe iremediabilă. Cel care a scris blestemățiile astea e om cu carte, își face concediile prin țările UE, trăiește bine, are bani etc. Te aștepți ca măcar un astfel de om să priceapă ce înseamnă UE, ce înseamnă să faci parte din UE, ce înseamnă patrimoniul cultural universal, valorile creștinismului, importanța de a fi cu toții solidari când o nenorocire lovește în oricare loc al construcției noastre comune etc. Nimic din toate astea la domnul P (așa o să-i zic). În schimb, un discurs dragnist, odios, demn de Emil Bobu. 
Valoarea companiei este de 7 miliarde de dolari. Asta înseamnă 7.000 de milioane. Ce înseamnă un milion din această sumă? Înseamnă a șapte mia parte. Cu alte cuvinte, e ca și cum un român care dispune de 7.000 de lei, adică 70 de milioane vechi, dă un leu pentru Ateneu (mai țineți minte, cred, celebra campanie a anilor 90). E vreo problemă, stimate domnule P, ce face o companie cu un leu din cei șapte mii pe care îi poate lua oricând dacă și-ar vinde afacerea?
Dar care este legătura între donația celor doi români și mâncatul de broaște? Stai și te crucești citind astfel de mizerii demne de Vadim Tudor când vine vorba de Notre Dame. Bucătăria franceză este renumită în întreaga lume. Rețetele bazate pe piciorușe de broască sunt vândute în toate restaurantele mari. Domnul P s-a dedulcit cu siguranță cu așa ceva în călătoriile pe care le-a făcut prin toată Europa Sau chiar în țara noastră, pentru că „puii de baltă” pot fi comandați la orice restaurant chinezesc, de pildă. Și atunci? Este evidentă ostilitatea, scrâșnetul celui care îi urăște pe francezi, laolaltă cu nemții, englezii și tot ce nu înseamnă români.
Dar cine sunt „maimuțoii francezi” pe care „îi pupăm în fund”, domnule P? Poate cei care ne-au ajutat în vremea lui Ceaușescu să apărăm satele românești? Poate vă referiți la francezii care au sosit în România după căderea dictatorului cu sute de tone de ajutoare? Sau o fi vorba de francezii care au primit valurile de intelectuali refugiați la Paris în urma persecuțiilor regimului comunist?
Și cum ne golesc francezii buzunarele? Câți bani v-au luat cu japca francezii, domnule P? Aveți și lucruri verificabile de spus, sau e mai aproape de sufletul dumneavoastră să aruncați cu rahat, așa, în stilul deputatului „Mitralieră” și a sumbrului doctor Bacalbașa?
Susține, domnul P, cu scârba infinită de care este cuprins, că cei doi întreprinzători ar fi trebuit să dea banii către spitalul de oncologie pentru copii. Evident, ca să se întâmple cu ei ce s-a întâmplat cu toți banii donați sau alocați către spitalele românești. Adică să fie folosiți aiurea și mare parte din ei să intre în buzunarele mafioților de partid și de stat. Asta se face că nu înțelege stimabilul domn P, că în România se fură absolut totul și că singura șansă pe care o avem e să stăm lângă Franța, Germania etc, pentru a ajunge la nivelul lor de dezvoltare.
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!