De ce și cu cine voi vota

Nu am de gând să mă implic în vreo campanie electorală. Am fost și am rămas țărănist în adâncul sufletului, chiar dacă partidul meu s-a transformat, sub conducerea lui Pavelescu, într-un fel de anexă a PSD. Dar alegerile se apropie cu pași repezi și este, pentru cineva responsabil, o eroare să le ignore. Chiar dacă un român nu este membru de partid, chiar dacă nu candidează, el nu poate rămâne indiferent la faptul că traversăm o perioadă crucială pentru democrația din țara noastră. Noi suntem cei care au ales aderarea la UE și îmi place să cred că am făcut-o în cunoștință de cauză. Suntem cei care cred în valori precum competența, modernismul, justiția, competiția, liberalismul. Suntem împotriva întoarcerii, sub hlamida lui Putin, la valorile pe care le-am părăsit în mod tragic odată cu Revoluția din 1989. Așa încât nu poate să nu ne pese de faptul că țara a încăput pe mâinile unei clici de penali, care conduc prin intermediul unor aventurieri, a unor analfabeți, a unor condamnați în prima instanță. Și, ceea ce este cel mai important, nu putem rămâne indiferenți la pericolul imens ca această clică să rămână la conducerea României. 

De aceea, un om responsabil, chiar dacă, repet, nu candidează, se implică, măcar mergând la vot. S-a văzut la ce dezastru a condus atitudinea tineretului român care, la precedentele alegeri, a năpădit, în ziua votului, pârtiile de schi, de unde ne-a transmis bezele, râzând cu gura până la urechi și povestindu-ne ce bine se distrează. Dacă sunt întrebați, cei care nu votează vin cu argumente care mai de care mai subtile, dar care nu stau în picioare: nu merg la vot pentru că nu mă interesează politica şi n-am votat niciodată; nu merg la vot pentru că toţi sunt o apă şi-un pămînt; nu merg la vot pentru că indiferent de ce votez, iese tot „cine trebuie”; nu merg la vot pentru că nu înţeleg care sînt deosebirile dintre partide, iar candidaţii care azi sînt într-un partid, ieri erau în altul; nu merg la vot fiindcă nu cunosc niciun candidat. Și altele. Un cetățean responsabil realizează că toate astea sunt niște simple capcane logice. El se duce la vot, măcar și pentru că a dobândit acest drept odată cu împlinirea vârstei de 18 ani sau odată cu căderea lui Ceaușescu. Cineva a întocmit o listă cu 20 de motive pentru care se duce să voteze și a urcat-o pe blogul lui, de unde a fost preluată de multă lume. O reproduc aici cu îndemnul următor: citiți, oameni buni, citiți și recitiți, poate măcar unele dintre aceste motive au darul de a vă convinge că trebuie mers la vot:

Votez pentru că îmi pasă.
Votez pentru că mă gândesc la viitorul meu și al celor de lângă mine.
Votez pentru că mă bucur că exercițiul ăsta democratic are nevoie și de mine.
Votez pentru că sunt o rotiță importantă în acest angrenaj.
Votez pentru că am dreptul de a alege – drept de care părinții mei au fost privați ani de zile.
Votez pentru că nu mă regăsesc în povestea cu drobul de sare.
Votez pentru că iubesc democrația.
Votez din respect pentru cei care au murit la revoluție și care printre altele își doreau și treaba asta – să voteze.
Votez pentru că îmi place să decid eu pentru mine și nu să o facă alții.
Votez pentru că îmi iubesc țara în modul meu și nu aș vrea să plec de aici niciodată.
Votez de teamă să nu fie mai rău.
Votez pentru a da un exemplu celor de lângă mine să facă același lucru.
Votez pentru că nu mi-am pierdut orice speranță.
Votez pentru că îmi doresc o Românie mai bună.
Votez pentru că nu trăim atât de bine pe cât îmi doresc.
Votez pentru că nu vreau că alții să o facă pentru un kilogram de făină și eu să stau acasă și să îmi plâng de milă după ce o să văd rezultatele alegerilor.
Votez pentru că m-am săturat de „asta e... ce să facem”.
Votez pentru că am cu siguranță de unde alege niște oameni civilizați și de bun simț.
Votez pentru că vreau să îi văd și pe alții ce pot să facă.
Votez pentru că așa sunt construit. Poate de data asta o să fie mai bine.

Cum spuneam, nu am intenția de a mă implica în campanie. Dar asta nu înseamnă că nu am o opțiune. Opțiunea mea este simplă: voi vota cu cei care nu sunt de partea PSD. Eu nu uit că acest partid a fost la putere în mai bine de 80% din perioada scursă de la Revoluție. Faptul că România este în halul în care este li se datorează pesediștilor, oricât ar încerca ei să dea vina pe celelalte partide. Din cauza lor nu avem autostrăzi, din cauza lor pleacă milioane de români peste graniță, din cauza lor școala produce generații de analfabeți, din cauza lor satele sunt îngropate în noroaie etc. etc. Cum poate un om responsabil să-i creadă când nu fac nimic altceva decât să întoarcă vorbele, siluind dreptatea și adevărul fără să clipească? Eu nu îi cred. Nu am cum vota cu un asemenea partid, cu astfel de oameni. Dar atunci cu cine o să votezi? mă vor întreba unii. Răspunsul meu este cât se poate de simplu: cu cei pe care PSD îi atacă furibund. Dacă Ciuma Roșie se coalizează împotriva USR-PLUS, atunci acesta este semnul că trebuie mers pe mâna USR-PLUS. Împotriva PNL nu-i văd să se mobilizeze foarte tare, întrucât amintirea USL este departe de a se fi stins. Contra lui Ponta și a partidului său, PSD nu va scoate un cuvânt, pentru că, fără îndoială, cele două partide se pregătesc să preia împreună puterea după ce Dragnea va fi înlăturat și Ponta va putea clama, plin de tupeu, că fără el PSD a devenit din nou frecventabil etc. Adică vechile stratageme la care se pricep atât de bine politicienii noștri. Și atunci ce rămâne de votat? Evident, forța de care PSD se teme cel mai mult și o atacă din răsputeri: USR-PLUS. Există șansa reală ca România să scape de atacul ucigaș al bandei pesediste care a pus Justiția pe butuci și a luat-o pe urmele lui Viktor Orban (al cărui partid tocmai a fost exclus din PPE pentru atacuri fără limită împotriva Uniunii Europene). Și atunci de ce am trimite la Strasburg reprezentanții unui partid care este contra UE, care atacă valorile europene și care susține din răsputeri o guvernare iliberală, bazată pe principii anacronice (neamestecul în treburile interne etc)?

Articol apărut în publicația „Ziar de Sinaia”