Din seria „Lecturi obligatorii” - Fatalitatea abrevierii în socie­tatea de consum

LOUIS CHAPSAL: „Fatalitatea abrevierii în socie­tatea de consum“ — Cu cît urcăm către sfîrşitul vea­cului, cu atît nevoia de abreviere se dovedeşte mai ne­cesară. Nicio statistică nu înregistrează cît şi cum se produce în domeniul cuvîntului, vorbit sau scris, dar oamenii trag concluzii după bunul lor simţ şi vorbesc mereu mai puţin. Cantitatea de cuvinte ce se aruncă pe piaţă suferă ea însăşi un proces de contragere, de ghemuire, de entorsă (benignă). Dacă şi-ar da drumul să povestească tot ce ştie şi vrea să comunice, omul modern ar trebui să renunţe la hrană, la îngrijirile pretinse de igienă, la dragoste şi chiar la moarte, tim­pul obiectiv necesar pentru aceasta lipsindu-i mereu mai mult. Prin operaţiuni meşteşugăreşti simple, dar inteligente, omul modern a izbutit să transforme discur­sul, epica, deservirea, relatarea — în scurte semnale deci­sive. Se dovedeşte perfect posibilă iritarea şi scoaterea din sărite a aproapelui, chiar numai prin claxonări ver­bale ordonate după un cod ce ne va apărea foarte curînd extrem de firesc. Dacă zăboveşti o jumătate de ceas într-o piaţă italiană cunoscută, în care cîndva se formau grupuri de cetăţeni şi discutau gălăgios ore în şir, nu vei mai auzi decît strigătele monosilabice ale indivizilor, dansate prin fereastra limuzinei, de aproape şi de departe. Conversaţia e specializată, înţelesul inter­jecţiilor nu priveşte decît pe destinatari, circulaţia se desfăşoară admirabil.

Literatura e exemplar servită de acest binefăcător proces: se poate scrie un roman în zece rînduri. (In­teresant, acest procedeu a fost experimentat mai întîi de către critici.) Un exemplu este convingător: un ieni­cer împrumută bani de la o cocotă. Amantul acesteia află şi devine suspicios. Urmăreşte mişcarea. Un corăbier aduce din Birmania perle. Apare un călugăr. Se încurcă treburile din cauza declanşării unui război mon­dial. Ienicerul revine periodic, plătindu-şi datoria în rate lunare. Amantul intervine. Măcel. Călugărul îşi cumpără pălărie cu boruri largi. Cocota nu-l cunoaşte. O franţuzoaică câştigă concursul de frumuseţe al Eu­ropei. Corăbierul e sceptic, în timp ce călugărul crede. Unele confuzii, lămurite ulterior de explicaţia cocotei, care ştia să facă economii. Lucrurile reintră în cursul lor firesc. Dar ienicerul, mereu datornic, se sinucide. L-au ruinat perlele, cumpărate la preţuri de speculă. Îndată ce se încheie războiul mondial, amantul nu-şi mai găseşte rostul. Războiul dezrădăcinează destine şi corupe conştiinţe. Călugărul se angajează frizer într-o cazarmă, cocota devine principesă, franţuzoaica îşi pierde titlul de Miss Europa, din cauză că anii i-au veştejit argumentele. La conferinţa de pace se discută exclusiv chestiuni de interes postbelic.

Înlocuirea limbajului verbal prin imagini plastice, în general televizate, e o altă soluţie. Încadrarea pe un ecran a ploşniţei trilobate semnifică instituirea unei colecte pentru copiii din Andaluzia, iar înfăţişarea unei ploi torenţiale, avertismentul că vor urma scumpirea com­bustibilului, certuri între soţi din cauza averii sau a drepturilor de autor. Semnul „nu depăşiţi la intersecţie“, imprimat pe prima pagină a unui ziar, semnifică lapi­dar sporirea exigenţelor la examenele din facultăţi, o mai bună selecţie a cailor de curse, victoria în alegeri a partidului conservator. Proiectarea la cinematograf a unui leu care rage scuteşte pe spectator de a mai privi cu proprii săi ochi aventurile cowboy-vhui, înţelegîndu-se de la sine detaliile: muzica, decorurile naturale, implicaţiile sentimentale. Imaginea leului te dispensează de a mai pierde vremea urmărind nesăratele peripeţii ale Monicăi Vitti, de a asculta un şlagăr de Benjamin Britten şi de a lăcrima la despărţirea eroinei de necru­ţătorul ei iubit.

Nu va trece mult timp pînă cînd, abreviindu-se totul pe măsura cerinţelor, vom auzi pe stradă oameni scurţi, în pantaloni scurţi, trimiţîndu-şi mesaje ca între prie­teni:

— V 5!

— 48.625 şi 1/6.

Atunci, întreaga poveste amoroasă din tinereţe a bu­nicii ni se va înfăţişa exhaustiv într-o fracţie cu trei binoame. (Editura „Flammarion, Paris 1962.)
Mircea Horia Simionescu - Ingeniosul bine temperat