Che sara

Ieșisem în soarele alb,
între fațadele calcinate
când am auzit fereastra
deschizându-se în spate
și vocea femeii cu părul
în patruzeci de nuanțe
de negru spunându-mi

hei, să știi că sunt ispite
pe unde o să umbli, leii
pândesc între chiparoși,
păianjenii se deghizează în
orhidee cu ochi drăgăstoși,
păsările cu aripi de jad
vor vrea să te prindă în
vâltoarea lor nebunească...
piciorul îți va aluneca
pe buzele puilor de samur
ieșiți să te adulmece, hei,
tu mă auzi ce-ți spun?
Întoarce-te aici, la mine,
în infernul dorințelor
neîmplinite! Dar eu deja
trecusem și mă întrebam
ce va fi, ce va fi, che sara...

Raul Sebastian Baz