Violatorii din Vaslui

Subiectul lunii în presa românească este "Violul vasluian". Ştie toată lumea ce s-a întâmplat:  şapte tineri din comuna vasluiană Văleni au violat o tânără, pe un câmp, timp de mai multe ore, obligând-o la diverse perversiuni sexuale şi stropind-o cu ţuică atunci când i se făcea rău. După aia au dus-o acasă şi i-au cerut să-şi ţină gura. Tânăra nu şi-a ţinut-o, a reclamat violul şi totul a ajuns în presă. Cei şapte tineri au fost reţinuţi, dar o instanţa a decis judecarea lor în stare de libertate.

Despre vinovăție

Există o formulă pe care o folosesc toţi mafioţii din politică, indiferent de partidele din care fac parte şi care sună aşa: „orice om este nevinovat până când justiţia va decide altfel”. Cu alte cuvinte Fenechiu, să zicem, până să fie condamnat a avut toată îndreptăţirea să rămână ministru şi să se comporte ca şi cum chiar ar fi fost nevinovat.

Incredibila obraznicie a lui Crin Antonescu

"Cred că este normal ca Ambasada Olandei să se informeze. Cred că este normal ca noi, reprezentanţii Camerei Deputaţilor - acolo s-a discutat acest lucru - să informeze la rândul lor ambasadele îngrijorate şi să vadă că nu e niciun motiv de îngrijorare"

O natie de escroci

Pe orice televiziune de stiri ai comuta, subiectul principal al dezbaterilor este modificarea codului penal votata ieri, aproape pe sest, de catre parlamentarii USL. Si nu-i de mirare, pentru ca actiunea USL este, oricum ai privi-o, ceea ce se defineste, metaforic, prin expresia "a-ti da arama pe fata". Daca se mai indoia cineva ca USL doreste sa conduca Romania prin metode primitive de tip mafiot, acum are o dovada mai mult decat limpede ca lucrurile stau intocmai asa. Iar daca si acum mai exista oameni care in mod sincer cred ca USL este un partid de oameni cumsecade, care vor binele tarii, atunci, iertat sa fiu ca spun asta, aia nu pot fi decat niste dobitoci - in sensul ca puterea lor de intelegere lor este la nivelul celei a unui dobitoc (oaie, vaca etc).

Non bis in idem

Astă vară, întorcându-mă eu de la Dortmund împreună cu Dana și Gogol, am binevoit să merg cu vreo 200 la oră într-o zonă unde viteza maximă permisă era 100 km/h. Am fost văzut de radar, care mi-a trântit niște poze, pe baza cărora mi s-a dat amendă. Mare.
OK, până aici - toate bune și frumoase. Numai că ce să vezi? Pe lângă amendă, mai am de suportat încă o consecință: permisul meu de conducere se suspendă pentru o lună. Conform legii germane, am dreptul ca în următoarele patru luni de la primirea înștiințării să trimit permisul la poliția din Bielefeld - orașul în dreptul căruia era instalat radarul.
După mintea mea, asta este o încălcare (în toată lumea) a principiului juridic „non bis în idem”, înfăptuită prin folosirea abuzivă a conjuncției „și”. Sigur, nu sunt jurist și orice absolvent de drept o să-mi facă teoria praf - asta nu înseamnă că o să mă și convingă.