Astă vară, întorcându-mă eu de la Dortmund împreună cu Dana și Gogol, am binevoit să merg cu vreo 200 la oră într-o zonă unde viteza maximă permisă era 100 km/h. Am fost văzut de radar, care mi-a trântit niște poze, pe baza cărora mi s-a dat amendă. Mare.
OK, până aici - toate bune și frumoase. Numai că ce să vezi? Pe lângă amendă, mai am de suportat încă o consecință: permisul meu de conducere se suspendă pentru o lună. Conform legii germane, am dreptul ca în următoarele patru luni de la primirea înștiințării să trimit permisul la poliția din Bielefeld - orașul în dreptul căruia era instalat radarul.
După mintea mea, asta este o încălcare (în toată lumea) a principiului juridic „non bis în idem”, înfăptuită prin folosirea abuzivă a conjuncției „și”. Sigur, nu sunt jurist și orice absolvent de drept o să-mi facă teoria praf - asta nu înseamnă că o să mă și convingă.
OK, până aici - toate bune și frumoase. Numai că ce să vezi? Pe lângă amendă, mai am de suportat încă o consecință: permisul meu de conducere se suspendă pentru o lună. Conform legii germane, am dreptul ca în următoarele patru luni de la primirea înștiințării să trimit permisul la poliția din Bielefeld - orașul în dreptul căruia era instalat radarul.
După mintea mea, asta este o încălcare (în toată lumea) a principiului juridic „non bis în idem”, înfăptuită prin folosirea abuzivă a conjuncției „și”. Sigur, nu sunt jurist și orice absolvent de drept o să-mi facă teoria praf - asta nu înseamnă că o să mă și convingă.
„Non bis in idem” este condensarea într-o formulă a unui principiu fundamental, care consideră că nimeni nu trebuie să suporte două pedepse diferite pentru săvârșirea aceleiași fapte. Cu toate astea, majoritatea pedepselor conținute de Codul Penal sunt de genul „închisoare de la n până la n+k ani și interzicerea unor drepturi”. Este evident pentru oricine că aici este vorba despre două pedepse diferite. Una te ține în pușcărie, cea de-a doua nu te lasă să votezi. Ori, tu ai comis o singură faptă, de exemplu ai furat. Numai că unii, ți se va spune, în timp ce fură, lovesc persoana de la care fură. Perfect, voi răspunde eu, înseamnă că avem de-a face cu două fapte diferite: furtul și lovirea - ar trebui date pedepse pentru fiecare în parte și apoi se vor comasa. Din punct de vedere teoretic, de aici începe sarabanda nuanțelor, a defalcărilor și subclasificărilor, care poate băga la balamuc un om sănătos.
Eu, însă, nu am în vedere o situație foarte complexă, eu vorbesc de o contravenție unică și foarte clar circumscrisă: depășirea vitezei regulamentare. În dimp ce conduceam cu viteză mai mare decât cea regulamentară, nu am lovit alte mașini, nu am provocat niciun fel de distrugere, nu am rănit sau omorât pe careva. De ce trebuie să plătesc atât prin amendă cât și prin suspendarea permisului? Eu unul cred cu tărie că aici este vorba despre încălcarea abuzivă a principiului „non bis in idem” și că abuzul se produce prin folosirea abuzivă a conjuncției „și”.
Oricât s-ar strădui cineva să mă convingă de faptul că aici e vorba de o singură pedeapsă, va eșua. Pur și simplu, o singură faptă nu are nevoie, pentru a fi descrisă, de folosirea lui „și”. Tocmai pentru aia s-a inventat „și” - ul, ca să poți descrie mai multe fapte fără să pui punct propoziției. Nimeni nu stă să spună „Am mâncat. Am băut”. Toată lumea zice „Am mâncat și am băut”. De aici, oricine va pricepe că omul a făcut două lucruri diferite.
La fel ar fi trebuit tratate lucrurile în cazul contravenției mele. Pedeapsa pentru depășirea vitezei ar putea fi, de exemplu, „amendă în valoare de X EUR” sau (deci nu și) „suspendarea permisului de conducere pentru N zile”. Apoi ar putea urma defalcări, în funcție de numărul kilometrilor cu care am depășit viteza. Dar nu, eu trebuie să îndur două pedepse diferite pentru aceeași faptă.
Eu, însă, nu am în vedere o situație foarte complexă, eu vorbesc de o contravenție unică și foarte clar circumscrisă: depășirea vitezei regulamentare. În dimp ce conduceam cu viteză mai mare decât cea regulamentară, nu am lovit alte mașini, nu am provocat niciun fel de distrugere, nu am rănit sau omorât pe careva. De ce trebuie să plătesc atât prin amendă cât și prin suspendarea permisului? Eu unul cred cu tărie că aici este vorba despre încălcarea abuzivă a principiului „non bis in idem” și că abuzul se produce prin folosirea abuzivă a conjuncției „și”.
Oricât s-ar strădui cineva să mă convingă de faptul că aici e vorba de o singură pedeapsă, va eșua. Pur și simplu, o singură faptă nu are nevoie, pentru a fi descrisă, de folosirea lui „și”. Tocmai pentru aia s-a inventat „și” - ul, ca să poți descrie mai multe fapte fără să pui punct propoziției. Nimeni nu stă să spună „Am mâncat. Am băut”. Toată lumea zice „Am mâncat și am băut”. De aici, oricine va pricepe că omul a făcut două lucruri diferite.
La fel ar fi trebuit tratate lucrurile în cazul contravenției mele. Pedeapsa pentru depășirea vitezei ar putea fi, de exemplu, „amendă în valoare de X EUR” sau (deci nu și) „suspendarea permisului de conducere pentru N zile”. Apoi ar putea urma defalcări, în funcție de numărul kilometrilor cu care am depășit viteza. Dar nu, eu trebuie să îndur două pedepse diferite pentru aceeași faptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu