Din articolele mele sinaiene(1)

Umbra lui Ceauşescu la Sinaia

A fost o vreme când foarte multă lume spunea, cu o anumită amărăciune, că, citez: "era mai bine pe vremea lui Ceauşescu". Eu, personal mă întrebam pe atunci care o fi explicaţia acestei nostalgii şi, trebuie să recunosc, nu am reuşit să găsesc un răspuns plauzibil. Îmi spuneam că cei care plâng după "Geniul Carpaţilor" sunt oameni incapabili să-şi găsească un rost în viaţă, care nu pot să strângă un ban, care nu se pot descurca. Părea firesc ca aceia să-şi aducă aminte cu drag de timpurile în care, cu banii din salariu, puteau să-şi cumpere, în urma unor cozi de jumătate de zi, diverse produse trebuincioase, cum ar fi cafeaua cu înlocuitori, salamul cu soia, uleiul de porumb, tacâmurile şi oasele pentru ciorbă. 

La Sinaia, cel puţin, oamenii se bucurau şi de alte avantaje, pentru că cine avea o cunoştinţă la Gospodăria de Partid, mai făcea rost, contra comision, de câte un pachet de unt, mai punea mâna pe 2-3 cârnăciori şi se putea delecta, când şi când, chiar cu 50 ml de coniac albanez.

Trăim astazi vremuri în care din ce în ce mai puţini oameni se gândesc cu duioşie la "Epoca de Aur". Să se fi rezolvat problemele oamenilor? Să fi crescut până într-atât nivelul de trai al sinăienilor? Să fi urcat noi, deja, pe acele “culmi de progres şi civilizaţie” despre care vorbea "iubitul conducător"? Nu, nicidecum. O ducem la fel de rău ca şi înainte, trăim cu speranţa într-un viitor mai bun, ne agăţăm de promisiunile fiecărui guvern, ne drămuim bănuţii şi, vorba celor de la Divertis, "decât să aprinzi lumina puţin, mai bine bei o sticlă de vin". Şi atunci ?

Explicaţia este foarte simplă: în Sinaia se trăieşte, cu mici diferenţe, ca pe vremea lui Ceauşescu. Hai să ne uităm în jur cu atenţie şi vom rămâne surprinşi de constatarea că ceea ce s-a schimbat din ’89 încoace este apă de ploaie. Străzile oraşului sunt pline de gropi pe care, din când în când, le mai umplu cu pietriş diverşi binevoitori, care s-au săturat să schimbe pivoţii şi arcurile lună de lună. Iarna e polei de la zecile de conducte sparte, primăvara e noroi, iar vara e praf. Pe margine, gunoaie prin care scurmă câinii fără stăpân. Rar de tot poţi întâlni vreun un grup de lucrători la IGO (pardon ADPP), care se odihnesc pe câte o bordură, după o oră de muncă epuizantă.  Lumina este insuficientă, astfel încât, în afară de centru, este destul de riscant să ieşi la o plimbare după lăsarea întunericului, iar în anumite cartiere te trezeşti, ca pe vremurile bune, că se ia curentul pentru câteva minute fără nici o explicaţie, fără un anunţ prealabil, pentru că nimeni nu dă socoteală populaţiei, exact ca pe vremuri. Despre apă aproape că nu mai are rost să vorbim. Într-un oraş care are, conform calculelor unui specialist, apă cât pentru Los Angeles, cea mai mare parte a populaţiei beneficiază de un program de livrare criminal: 2 ore dimineaţa, 2 ore seara. Şi, în vreme ce aceste probleme rămân nerezolvate, aleşii locali se duc peste hotare pe banii publici, pentru a vedea cu ochii lor cam ce înseamnă administraţie locală în ţările Europei. Apar după aceea pe posturile de televiziune, şi ne spun ce mare brânză au făcut dumnealor pe acolo şi cât de luminos este viitorul care ne aştreaptă. În campania electorală toate partidele au promis marea cu sarea, dacă era să te iei după afirmaţiile candidaţilor, în maximum un an Sinaia urma să fie cel mai modern oraş din Sud-Estul Europei: banii vor curge gârlă, străzile vor fi ca în Elveţia, nu vor mai exista probleme sociale etc, etc. 

Iată că mai e puţin şi se împlineşte anul şi nu ne-am ales decât cu promisiunile. Pentru neputinţă se găseşte întotdeauna câte o explicaţie : ba e secetă, ba nu sunt bani, ba cei dinainte au dus-o tot într-un dezmăţ, dar lucrurile continuă să rămână ca şi până acum.

La Bucureşti, oricine poate constata că un primar hotărât are cum să rezolve problemele, chiar în condiţiile insuficienţei banilor. La Sinaia, tot ce se poate constata, este încremenirea în proiect.

Mai este un an şi jumătate, după care încep pregătirile pentru noua campanie electorală. În acest an şi jumătate, actuala administraţie mai are timp să facă ceva. S-au promis deocamdată locuinţe sociale, dar, în buna tradiţie românească, lista celor care s-au înscris este secretă. Dacă acest proiect se va realiza – şi să dea Dumnezeu să se realizeze – vor fi mari surprize. Pentru că, dacă nu se lucrează la lumină, nici rezultatele nu pot fi luminoase. Iar dacă în 2004 Sinaia va fi tot ceea ce este acum, s-ar putea ca singura soluţie să fie renunţarea la alegeri, numirea unui primar pe viaţă şi introducerea cartelelor de alimente. Nici nu ar fi greu la Sinaia, unde umbra lui Ceauşescu se arată din ce în ce mai des.

Aparut in februarie 2001 sub pseudonimul Andrei Badila, in publicatia "Ziar de Sinaia". Ilustratia ii apartine lui George Avanu.