luni, 17 decembrie 2012

Din povestirile lui Dürrenmatt(4)

Fiul
Un chirurg care îşi făcuse un nume, atît ca medic-şef al unei renumite clinici, cît şi prin cercetările sale ştiinţi­fice, şi care, prin activitatea sa de binefacere în rîndul săracilor, îşi cîştigase simpatia generală, şi-a abandonat la apogeul carierei profesia, spre surprinderea şi uimirea prietenilor şi colegilor, şi a publicat în toate ziarele ţării oferte de căsătorie, studiind foarte riguros numeroasele propuneri, frecventînd toate bordelurile oraşului, avînd lungi convorbiri cu fiecare cocotă, cercetînd caracterul şi situaţia fiecărei femei pe care o întîlnea, bizara sa pre­ocupare, deşi era cunoscut ca un burlac auster, dînd naş­tere pretutindeni la temeri şi îndoieli, pînă cînd, în fine, a început să-i facă curte unei frumuseţi de optsprezece ani, fiica unui fabricant bogat, a lăsat-o gravidă — deşi s-a lovit de cea mai mare antipatie — atrăgînd-o în casa lui, într-un mod brutal şi violent, a luat copilul, pe care ea l-a născut în clinica lui, sub directa lui supraveghere, şi fără a ţine seama că tînăra murea datorită unei hemo­ragii puternice, a plecat, imediat după naştere, cu un automobil în mare viteză la o vilă pe care o construise într-un parc sălbatic, la cincizeci de kilometri de oraş,
unde l-a crescut fără ajutor străin, nici măcar cel al unei doici, astfel încît a trăit mereu lîngă copil fără a avea pe el niciun fel de veşminte, îndeplinindu-i toate dorinţele, nedîndu-i putinţa să înveţe ce este binele şi răul, făcînd imposibil orice contact cu oamenii, de o manieră atît de iscusită încît fiul credea că el şi tatăl său erau singurii oameni de pe lume, că, odată cu parcul, se termină şi lumea, pînă cînd tatăl i-a adus o prostituată dintr-una din cele mai ordinare case, fapt care l-a determinat pe fiu, ca­re abia împlinise cincisprezece ani, să părăsească parcul, gol, aşa cum se născuse, fără ca tatăl să încerce să-l îm­piedice, ca numai după o oră să se reîntoarcă cerînd haine, iar după douăzeci şi patru de ceasuri, deoarece un om refuzase să-i dea hrană fără bani, să-l ucidă fără multă vorbă şi, hăituit de poliţie şi de cîinii acesteia, care se ţineau pe urmele sale, cu mîinile şi faţa mînjite cu sînge, să se refugieze la tatăl său, care l-a primit fără să-l întrebe nimic, a pus pe fugă poliţia cu o mitralieră şi cînd aceasta a început din nou lupta, s-a baricadat, alături de fiul său, într-o cameră şi, fără a ţine seama de faptul că vila, pe jumătate distrusă de grenade, fu­sese cuprinsă de flăcări, s-a apărat cu cea mai mare furie împotriva forţei superioare, punîndu-i mereu pe fugă pe atacatorii care se ascundeau în spatele copacilor şi tufelor parcului, acoperind pămîntul cu cadavre, pînă cînd fiul, rănit grav de un glonţ care i-a sfărîmat umă­rul, din colţul camerei unde zăcea plin de sînge, pe ju­mătate asfixiat de fumul care pătrundea de afară, aruncînd aprige blesteme împotriva tatălui, i-a reproşat că a făcut din el o bestie, astfel încît oamenii, fără ca el să ştie de ce, l-au hăituit ca pe o fiară şi l-au urmărit cu cîinii, şi atunci tatăl şi-a împuşcat fiul, fără a clipi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!