Faceti-va bine (197)

Muşeţelul

Denumire ştiinţifică: Matricaria chamomilla.

Denumiri populare: romaniţă, morună.

Prezentare. Muşeţelul aparţine familiei compozitelor. Creşte, în mod obişnuit, în flora spontană de pe tot cuprinsul României. Totuşi, dată fiind importanţa sa pentru industria alimentară şi farmaceutică, muşeţelul a devenit plantă de cultură. Poate creşte până la înălţimea de 40 cm, dar sub formă cultivată ajunge şi până la 80 cm. Muşeţelul este o plantă anuală, cu o tulpină ramificată şi flori galben-aurii, cu petale albe. Muşeţelul înfloreşte pe toată durata verii. Fructul este o achenă. Pentru terapii medicinale se recoltează florile, care se usucă. Din flori uscate se face renumita infuzie de muşeţel, care este atât de eficientă încât există părerea potrivit căreia acestei plante ar trebui să i se spună nu muşeţel, ci „Bună ziua, doctore!”

Substanţe active importante: ulei volatil, azulenă, camazulenă, matricină, acizi (printre care şi acidul clorogenic), rezine şi multe alte substanţe cu efecte dintre cele mai benefice asupra organismului omenesc.

Întrebuinţări. Ca plantă medicinală, muşeţelul are şase calităţi principale. Este antispastic, antiseptic, bacteriostatic, antiinflamator, dezinfectant şi anestezic. Totodată, preparatele pe bază de muşeţel au şi calităţi de tonic capilar, fiind, de asemenea, emoliente, carminative, cicatrizante, sudorifice. Infuzia de muşeţel este utilizată în multe afecţiuni, dar cu precădere în gastrite, enterocolite, colite, deci în afecţiuni ale stomacului sau intestinelor, precum şi ale ficatului, rinichiului şi bilei. În mod curent, infuzia de muşeţel dă rezultate bune în tratamentul diareei, colicilor, balonărilor, bolilor de ficat, de rinichi, astmului bronşic la copii, stărilor gripale, răcelilor, dismenoreei, conjunctivitei, abceselor dentare, stomatitelor, laringitelor, amigdalitelor, dermatozelor inflamatorii, inflamaţiilor hemoroidale, inflamaţiilor vaginale, pruritului vulvar. Muşeţelul se foloseşte mai ales sub formă de infuzie, pentru uz intern, dar se foloseşte şi extern (aplicaţii locale) în stomatite, afte, ulceraţii, eczeme, hemoroizi, răni vechi, arsuri. Tot pentru uz extern se mai folosesc tinctura şi uleiul de muşeţel. În combinaţie cu menta, muşeţelul rezolvă în mod decisiv crampele stomacale. Foarte numeroase sunt aplicaţiile muşeţelului în tratamente cosmetice, cele mai la îndemână dintre acestea fiind băile în infuzie de muşeţel.

Muşeţelul roman

Denumire ştiinţifică: Anthemis nobilis; Chamaemelum nobile.

Denumiri populare: romaniţoi, romaniţă mare, romaniţă nobilă.

Prezentare. Muşeţelul roman este o erbacee originară din zona mediteraneană. Datorită calităţilor sale medicinale a devenit plantă de cultură. Face parte din familia compozitelor. Muşeţelul roman creşte sub formă de tufe, ajungând până la 50 cm înălţime. Florile sale sunt mult mai mari decât cele ale muşeţelului obişnuit, capitulele având până la trei centimetri în diametru. Aceste flori, asemănătoare cu acelea ale muşeţelului comun, apar în lunile iunie şi iulie. Întreaga plantă prezintă un miros plăcut, specific. Pentru terapii medicinale se recoltează inflorescenţele şi seminţele. Se prepară infuzie, decoct, extracte, cataplasme.

Substanţe active importante: ulei esenţial, azulene, substanţe amare, colină, flavone, cumarină. Uleiul esenţial are o mare importanţă – nu numai medicinală, farmaceutică, ci şi în cosmetică.

Întrebuinţări. Preparatele de muşeţel roman au proprietăţi antiinfecţioase, antispastice, sedative, analgezice, antiparazitare, antimicrobiene. Sunt utilizate în tratamente gastrice şi intestinale (spasme, enterite, enterocolite), în gripă, afecţiuni cutanate, stres şi urmările acestuia în plan nervos şi vegetativ. Muşeţelul roman are efecte şi în combaterea viermilor intestinali, a varicelor şi hemoroizilor, în gingivite şi alte afecţiuni buco-dentare, în amigdalite. Muşeţelul se remarcă şi prin faptul că detoxifică ficatul şi stimulează activitatea acestuia. Nu trebuie uitate băile cu muşeţel, care asigură sănătate şi curăţenie pielii, regenerând-o şi tonifiind-o. Deşi este realmente valoros, acestui tip de muşeţel i se acordă o importanţă redusă în practicile naturiste de la noi, fiind numit, uneori, muşeţel prost.