Muşeţelul
Denumire ştiinţifică: Matricaria chamomilla.
Denumiri populare: romaniţă,
morună.
Prezentare. Muşeţelul aparţine
familiei compozitelor. Creşte, în mod obişnuit, în flora spontană de pe tot
cuprinsul României. Totuşi, dată fiind importanţa sa pentru industria alimentară
şi farmaceutică, muşeţelul a devenit plantă de cultură. Poate creşte până la înălţimea
de 40 cm, dar sub formă cultivată ajunge şi până la 80 cm. Muşeţelul este o
plantă anuală, cu o tulpină ramificată şi flori galben-aurii, cu petale albe.
Muşeţelul înfloreşte pe toată durata verii. Fructul este o achenă. Pentru
terapii medicinale se recoltează florile, care se usucă. Din flori uscate se face
renumita infuzie de muşeţel, care este atât de eficientă încât există părerea
potrivit căreia acestei plante ar trebui să i se spună nu muşeţel, ci „Bună
ziua, doctore!”
Substanţe active importante: ulei volatil, azulenă, camazulenă, matricină, acizi (printre care şi acidul
clorogenic), rezine şi multe alte substanţe cu efecte dintre cele mai benefice
asupra organismului omenesc.
Întrebuinţări. Ca plantă medicinală,
muşeţelul are şase calităţi principale. Este antispastic, antiseptic,
bacteriostatic, antiinflamator, dezinfectant şi anestezic. Totodată, preparatele
pe bază de muşeţel au şi calităţi de tonic capilar, fiind, de asemenea, emoliente,
carminative, cicatrizante, sudorifice. Infuzia de muşeţel este utilizată în
multe afecţiuni, dar cu precădere în gastrite, enterocolite, colite, deci în
afecţiuni ale stomacului sau intestinelor, precum şi ale ficatului, rinichiului
şi bilei. În mod curent, infuzia de muşeţel dă rezultate bune în tratamentul
diareei, colicilor, balonărilor, bolilor de ficat, de rinichi, astmului bronşic
la copii, stărilor gripale, răcelilor, dismenoreei, conjunctivitei, abceselor
dentare, stomatitelor, laringitelor, amigdalitelor, dermatozelor inflamatorii,
inflamaţiilor hemoroidale, inflamaţiilor vaginale, pruritului vulvar. Muşeţelul
se foloseşte mai ales sub formă de infuzie, pentru uz intern, dar se foloseşte şi
extern (aplicaţii locale) în stomatite, afte, ulceraţii, eczeme, hemoroizi, răni
vechi, arsuri. Tot pentru uz extern se mai folosesc tinctura şi uleiul de muşeţel.
În combinaţie cu menta, muşeţelul rezolvă în mod decisiv crampele stomacale. Foarte
numeroase sunt aplicaţiile muşeţelului în tratamente cosmetice, cele mai la îndemână
dintre acestea fiind băile în infuzie de muşeţel.
Muşeţelul roman
Denumire ştiinţifică: Anthemis nobilis; Chamaemelum nobile.
Denumiri populare: romaniţoi,
romaniţă mare, romaniţă nobilă.
Prezentare. Muşeţelul roman
este o erbacee originară din zona mediteraneană. Datorită calităţilor sale
medicinale a devenit plantă de cultură. Face parte din familia compozitelor. Muşeţelul
roman creşte sub formă de tufe, ajungând până la 50 cm înălţime. Florile sale
sunt mult mai mari decât cele ale muşeţelului obişnuit, capitulele având până
la trei centimetri în diametru. Aceste flori, asemănătoare cu acelea ale muşeţelului
comun, apar în lunile iunie şi iulie. Întreaga plantă prezintă un miros plăcut,
specific. Pentru terapii medicinale se recoltează inflorescenţele şi seminţele.
Se prepară infuzie, decoct, extracte, cataplasme.
Substanţe active importante: ulei esenţial, azulene, substanţe amare, colină, flavone, cumarină. Uleiul
esenţial are o mare importanţă – nu numai medicinală, farmaceutică, ci şi în
cosmetică.
Întrebuinţări. Preparatele de muşeţel
roman au proprietăţi antiinfecţioase, antispastice, sedative, analgezice,
antiparazitare, antimicrobiene. Sunt utilizate în tratamente gastrice şi
intestinale (spasme, enterite, enterocolite), în gripă, afecţiuni cutanate,
stres şi urmările acestuia în plan nervos şi vegetativ. Muşeţelul roman are efecte
şi în combaterea viermilor intestinali, a varicelor şi hemoroizilor, în
gingivite şi alte afecţiuni buco-dentare, în amigdalite. Muşeţelul se remarcă şi
prin faptul că detoxifică ficatul şi stimulează activitatea acestuia. Nu
trebuie uitate băile cu muşeţel, care asigură sănătate şi curăţenie pielii,
regenerând-o şi tonifiind-o. Deşi este realmente valoros, acestui tip de muşeţel
i se acordă o importanţă redusă în practicile naturiste de la noi, fiind numit,
uneori, muşeţel prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu