marți, 11 decembrie 2012

Din povestirile vesele ale lui Hasek (3)

Dramă într-un act
Domnul Spachta, frizerul, se afla în plină activitate. Victima sa fusese temeinic săpunită de ucenic, iar dumnealui începuse s-o radă cu toată seriozitatea şi în acest timp îi vorbea:
            - Care va să zică, i-a venit pînă la urmă şi rîndul turcului. Jigodia asta de turc s-a întins, vorba ceea, ca o pomană ţigănească, pînă cînd italianul n-a mai putut răbda şi a spus: „gata, de aici pînă aici”, fiţi bun, stimate domn, şi lăsaţi, vă rog, capul pe spate.
           - Noi, vechii ostaşi, stimate domn, a, asta nu-i decît o uşoară zgîrietură, stimate domn, puturosul ăsta de băiat a uitat să săpunească un firicel. Dar nu-i nimic, stimate domn, căpşorul pe spate. Şi cum ziceam, noi, vechii ostaşi, ştim ce va să zică războiul, nu-i aşa? Italianul are, stimate domn, cele mai bune arme, dar nici turcul n-o să vrea să se lase mai prejos. Numai să nu se încurce în povestea asta Serbia, stimate domn. Balcanii fierb, da, totul fierbe acum în Balcani, asta, stimate domn, n-a fost nimic, un neg, atîta tot, ăsta trebuie tăiat cu briciul şi gata, nu mai creşte la loc niciodată. Dar ce să-i faci, stimate domn, dacă marile puteri nu-i lasă nicio bucurie. Da, da, Bal­canii e un pămînt fierbinte, odată explodează, nu, stimate domn, n-am intrat în piele, n-a fost decît un punctuleţ negru — un ungurean, cum îi spunem noi, e mai bine să-l tai decît să-l storci. Şi să vedeţi, stimate domn, că s-ar putea ca ungurul să deschidă graniţa şi să lase să-i intre în tară dobitoacele sîrbeşti. Numai să nu vrea sîrbii să le vîndă mai înainte armatei turceşti. Nu, n-au s-o facă, sunt sigur de asta, căci cel mai bine e să-i laşi pe turci sa flămînzească, dar nici asta nu merge, stimate domn, fiindcă dumnealor au să mîne din spatele armatei cămilele. Aşa gîndesc eu, stimate domn, fiţi bun, vă rog, şi lăsaţi puţin capul într-o parte, aşa, vă mulţumesc, turcul trebuie luat cu viclenie. Turcul e uns cu toate alifiile, vedeţi, chiar acum a cedat Tripolisul, în schimb porneşte în interiorul ţării şi acolo începe cu arabii un război mărunt şi or să taie în carne vie, da de unde, stimate domn, asta nu e tăietură, era un coşuleţ, un mic prusac, cum îi spunem noi, şi ăsta trebuie să dispară, da, stimate domn, războiul ăsta o să fie un război greu, mărunt-mărunt, dar o să curgă mult sînge, nu, vă rog să nu vă speriaţi, stimate domn, buza n-are nimic, să nu vă gîndiţi la aşa ceva, n-a fost decît puţină spuzeală, un herpes, pe care l-am ras şi asta, credeţi-mă, e foarte bine. De bună seamă aţi tras o  spaimă azi-noapte, nici nu e de mirare, în ziua de azi omul se sperie din te miri ce, şi dacă izbucneşte războiul european aşa cum se vorbeşte, să te ţii, stimate domn, ce cumplit o să fie, da, o să se ucidă fraţii intre ei, a, nu vă temeţi, stimate domn, a alunecat un pic briciul, sîngele ăsta îl oprim numaidecît, aşa, acum e iar totul în ordine, mda, ce bine ar fi dacă ar putea să spună aşa marile puteri, ei, fir-ar să fie, zău dacă mai ştiu ce are briciul ăsta tocmai azi, uitaţi-vă. parcă ar vrea să intre în turci, nu alta, e iute ca argintul viu şi ascuţit mai abitir ca oricînd. Credeţi-mă, stimate domn, dacă n-aş avea familie, eu însumi aş porni împotriva turcului, ştiţi, nu pentru că e necredincios, nu, de asta mie puţin îmi pasă, n-ai decît, crede în ce vrei, dar, ştiţi, pentru că e turc. Turcul e o puşlama, da, stimate domn, o puşlama, uitaţi-vă numai la turcii din Praga ce fel de nădragi poartă, zău, stimate domn, i se face omului lehamite. Şi intră spaima în el numai cînd îi vede, ca să nu mai vorbim că atunci cînd în locul marafeturilor pe care le vinde are la cingătoare un cuţit lung, şi altul mai scurt, şi un pistol şi încă un pistol, şi un cosor şi te trezeşti că intră cu toate astea în tine, nu, stimate domn, credeţi-mă, nu s-a dus decît o bucăţică mică de piele, mică de tot, acum trebuie s-o dăm jos, că aşa nu poate să rămînă. Da, da, cu turcii nu e de glumit, fiecare turc e ca un balaur, dar ce-i drept, şi italianul e sălbatic, aşa că ţine-ne, Doamne, dacă povestea începe să zbîrnîie în preajma noastră. O să iasă o păruială pe cinste, ah, pen­tru numele lui Dumnezeu, stimate domn, nu vă speriaţi, imediat îl oprim, iar a fost, credeţi-mă, un coşuleţ din alea, un mic prusac, cum îi zicem noi. A trebuit să dispară, stimate domn, altfel nu se putea, gata, l-am tăiat şi ne-am descotorosit de el, dar dumneavoastră aţi auzit, stimate domn, că turcii le-au şi tăiat italienilor drumul spre mare în Tripolitania? Îi trimit acolo pe başibuzuci, frumoasă adunătură, căpşorul într-o parte, stimate domn, acum ne bărbierim sub nas. Aşa, stimate domn, dar să ştiţi că nici italienii nu stau pe tînjală, şi trimit şi ei acolo regiment după regiment. Numai că arabii, stimate domn, da, arabii merg mînă în mînă cu turcii, vorba ceea, sunt de aceeaşi credinţă şi le place şi lor grozav să taie şi să înţepe în carne vie. Dumnezeule Cristoase, stimate domn, doar n-o să-mi leşinaţi aici, hei, Josef, stropeşte-l iute pe dom­nul şi şterge-i sîngele de pe nas — aşa, stimate domn, acum e iarăşi totul în ordine, nu, stimate domn, n-a fost vîrful nasului, ci doar un neg, ştiţi, aţi avut pe nas un neg, s-ar putea să fi fost un semn din naştere, stimate domn, şi ăsta, ştiţi, trebuia şi el să dispară; nu de alta, dar vă urîţea aspectul feţei, stimate domn. Dar, ca să nu uit, să ştiţi de la mine că italienii o să aibă de furcă nu glumă cu turcii, asta de vreme ce arabii s-au răsculat împotriva valahilor. Arabul, stimate domn, e, după judecata mea, mai rău ca turcul, javra asta îţi taie capul... Josef, stropeşte-l pe domnul! — Nu vă speriaţi, stimate domn, asta nu-i nimic, doar bucăţi de piele superficială. Ştiţi, pielea asta, atunci cînd nu cedează, e afurisită rău, aşa că mai bine să dispară, stimate domn, eu, pe cinstea mea, trag o fugă pînă acolo, în Tripolitania, aşa, stimate domn, Josef, adă repede apa, aşa; acum vă spălăm frumos, stimate domn, şi mai dăm o contra, aşa trebuie, stimate domn, fără contra nu se poate, Josef, dă-mi, te rog, briciul ăla nou. Aşa, sti­mate domn, aşa, căpşorul pe spate, cine şi-ar mai fi închi­puit c-o să curgă iar sînge, nu, stimate domn, n-am intrat decît în rana aceea, mai veche, să ştiţi că eu sunt foarte atent şi prevăzător, nu, nu, eu nu vreau să-i nemulţumesc pc clienţii mei, vă daţi seama, stimate domn, situaţia în ziua de azi e proastă în toată lumea. Oriunde te-ai uita, nu vezi decît rebeliuni şi răzmeriţe şi, cît ai zice peşte, curge sîngele, Dumnezeule Cristoase, stimate domn... Josef, readu-l în simţiri, nasul, stimate domn, e întreg, povestea s-a întîmplat sub nas, o bucăţică, un fleac, nici nu merită să mai vorbim despre asta. Acum, în război, soldaţii s-ar desfăta dacă turcii s-ar purta aşa cu ei, ştiţi, stimate domn, nu ştiu cum să vă spun, dar eu unul m-am zăpăcit de tot din povestea asţa. Josef, dă-mi te rog ban­dajul, nu, stimate domn, nu vă faceţi sînge rău că nu-i nimic, trece; rănile astea din tăietură se vindecă repede. Aşa, stimate domn, acum punem frumuşel un plasture, şi dumneavoastră binevoiţi a lăsa căpşorul într-o parte, ca să curăţăm bine şi obrazul ăsta. Ştiţi, stimate domn, omul e, totuşi, o fiinţă însetată de sînge, să vă ţineţi cîţi orfani şi cîte bocete şi văicăreli or să fie atunci cînd or să sosească ştirile de pe cîmpul de bătălie. Josef, fii bun, te rog, şi înfăşoară urechea asta în hîrtie... Aşa, acum e totul în ordine, stimate domn, ne-a fost teamă pentru dumnea­voastră cînd aţi căzut de pe scaun ca un meteor, staţi aşa, şi îndată va fi totul în cea mai perfectă ordine... Se spune că iar au început sa cadă meteori, stimate domn, şi că s-ar vedea o nouă cometă. Asta, stimate domn, în­seamnă război, da, da, ăsta e un semn neînşelător, rămas din vechime. Aşa, şi-acum, stimate domn, curăţăm bine gîtul, nu, stimate domn, fără asta nu se poate, vă rog să staţi liniştit şi să nu vă împotriviţi, războiul e un lucru îngrozitor mai cu seamă într-o ţară atît de sălbatică cum e Africa. Acolo, stimate domn, nu vă temeţi, sub bărbie suntem îndată gata, ştiţi dumneavoastră, stimate domn, că acolo sălbaticii ăia obişnuiesc să le taie prizonierilor gîtul? Da, îl înşfacă pe bietul prizonier, pun mîna pe un cuţit lung, i-l înfig sub bărbie, cam aşa, ţineţi-vă bine, stimate domn, îndată suntem gata, vedeţi, cam aşa, stimate domn, pe urmă hîrşt şi capul se duce de-a dura. Josef, fii bun te rog, ia capul ăsta şi pune-l undeva deoparte... 
          După o clipă:
          - Dumnezeule Cristoase Dumnezeule, stimate domn, ce mi-aţi făcut? 
          Şi domnul Spachta simte că-l ia cu leşin.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!