Crăciunul
Era în noaptea de Crăciun.
Străbăteam cîmpia întinsă. Zăpada era ca de sticlă. Era frig. Aerul, mort. Nicio
mişcare, niciun sunet. Orizontul era rotund. Cerul, negru. Stelele, moarte.
Luna fusese îngropată ieri. Soarele nu răsărise. Am strigat. Nu m-am auzit. Am
strigat din nou. Am văzut un corp pe zăpadă. Era copilul Isus. Membrele-i erau
albe şi rigide. Aureola, un disc galben, îngheţat. Am luat copilul în mîini.
I-am mişcat braţele încoace şi încolo. I-am deschis pleoapele. Nu avea ochi.
Mi-era foame. Am mîncat aureola. Avea gust de pîine veche. I-am muşcat din cap.
Marţipan vechi. Am plecat mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu