Mama şi fiul
Convorbirea asta
am consemnat-o întocmai. Să mă scuipe cititorul în ochi dacă exagerez cîtuşi de
puţin. Nu exagerez de loc. Totul s-a petrecut exact aşa.
Convorbirea a
avut loc la închisoare. La vorbitor. O mamă a venit să-şi vadă fiul.
Întîlnirea a
fost emoţionantă. Mama plîngea cu lacrimi de bucurie. Fiul smiorcăia şi el pe
nas.
După primele
lacrimi şi primele sărutări fierbinţi, mama şi fiul se aşezară unul lîngă
altul pe o bancă.
—
Am venit, Vasenka - zise mama.
— Aşa - repetă
fiul.
După care, se
uită curios la peretele cenuşiu al încăperii, pe urmă la uşă, pe urmă la sobă
şi, în sfîrşit, îşi mută privirea la sandalele din picioare.
—
Aşa - mai zise odată fiul şi suspină adînc.
Mama suspină şi
ea, frămîntînd între degete franjurile şalului, şi aruncă o privire în jur.
—
Aşa - zise fiul, şi-şi suflă zgomotos nasul.
După asta, au
rămas amîndoi tăcuţi vreo trei minute.
În cele din
urmă, fiul zise:
—
Acuma, mamă, s-a redus mult durata convorbirilor. Cică se dau numai douăzeci
de minute.
—
E puţin, Vasenka - zise mama cu părere de rău.
—
Cam puţin - întări fiul.
—
Eu, Vasenka, aşa zic că pentru noi douăzeci de minute e chiar prea puţin. Nici
n-ai cînd să schimbi o vorbă... După care clătină din cap şi adăugă: Apăi, eu
am să mă duc, Vasenka.
—
Du-te, mamă!
Amîndoi se
ridicară dintr-o mişcare, scoaseră un suspin şi se sărutară.
Fiul zise:
—
Aşa. Bun. Să mai vii, mamă... Ce voiam să-ţi spun? Da. Plita din bucătărie tot
mai scoate fum?
—
Plita? Scoate, Vasenka. Scoate fum. Mai adineauri a umplut toată casa de fum...
—
Aşa... Ei, hai, du-te, mamă!
Mama şi
fiul se uitară cu drag unul la altul şi se despărţiră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu