Lovitura sub centură a bătrânului toboșar

Mircea Geoană şi-a tras mişcare civică. Mi se rupe de mişcarea lui, evident. Nu ştiu de ce este ţinut alive acest loser perfect şi etern. Clasa politică se pare că are nevoie de astfel de personaje care pe oamenii normali - pe ceilalţi, îi scârbesc până la vomă. Dar să fie la ei acolo. Ceea ce mă uimeşte în continuare şi, totodată, mă întristează profund, este faptul că anumiţi oameni importanţi din afara politicii se raliază "ideilor" unor marionete de felul lui Geoană. Am învedere cazul lui Ovidiu Lipan, zis Ţăndărică.

Pentru mine, Ţăndărică a fost, cândva, un idol. Aveam vârsta marilor entuziasme şi mi-aş fi dorit să fiu ca el, să ştiu a bate tobele cu cea mai mare viteză, pe cele mai incitante ritmuri. L-am prins la Sinaia, pe vremea când la Casino se dansa de trei ori pe săptămână. Nu ştiu de ce a venit, nu pot să-mi amintesc după atâţia ani, dar ştiu că am fost în extaz ascultăndu-l. Apoi a fugit în Occident, cu trupa Phoenix. Şi asta, pentru mine, a însemnat mult: Ţăndărică nu era doar un mare baterist, era şi un tip aventuros, anti-comunist, ce mai, o legendă vie.

Iată însă că acum, Ţăndărică intră în politică. Şi nu oricum, ci alături de Mircea Geoană..... Păi să fii tu simbolul unei generaţii întregi de anti-comunişti, să stai tu cu zecile de ani în Germania, apoi să vii şi să te lipeşti de fiul unui general de securitate, care face treburi murdare prin politică... poate asta să-ţi aducă altceva decât sila celor care te-au iubit?

Sunt tare dezamăgit, nu credeam că poate să mai apară ceva care să mă dezamăgească, dar iată că totuşi mai e loc. Ţăndărică, bătrâne personaj al entuziasmelor mele juvenile, pentru ce faci acum, pentru lovitura pe care mi-o dai, nu pot să-ţi spun decât: mai bine rămâneai în Germania!