Hatârul

Mă uit la o poză de-a lui Bruce Davidson - un important fotograf american. La vremea aia nu era la îndemâna oricui să facă așa ceva. Nici nu-mi pot imagina cum surprindeau artiștii diverse momente - ca să faci o poză dura o mulțime de secunde. În fine, poate că în asta stătea pe atunci o parte din geniul fotografilor. Dar uite poza:

Mă uit la figura șoferului - oh, cât de bine cunosc genul ăsta de oameni. E clar că tipul știe precis ce se întâmplă: cineva face o poză. Și în sinea lui își spune: „ce cretin, ce om de nimic, stă și face poze, se ocupă cu rahaturi, în vreme ce eu fac adevăratele treburi în țara asta, eu transport muncitori, fac bani, contribui la economie, prin mine prosperă America”. Toate astea se citesc pe chipul șoferului, care îi face lui Davidson un hatâr în aceste clipe. Ar putea să se dea jos la el și să-l trântească la pământ, ori măcar să-i smulgă aparatul din mâini și să-l facă terci între două pietroaie. Omul însă e generos - de-acolo din înălțimea lui de făuritor de nații, le îngăduie și prăpăditilor de artiști să trăiască.
Si totuși, dintre ei doi, Davidson e cel care a rămas.