Ştirea zilei de azi, 23.12.2012 este că a murit Lee Dorman.
Dacă mă întrebai ieri, pe vremea asta, cine este Lee Dorman, aş fi răspuns sec: "nu ştiu". Există oare o ruşine mai mare decât ca un iubitor şi fan al trupei Iron Butterfly să nu fi auzit niciodată de Lee Dorman?
Adevărul e că eu nu am fost niciodată fan Iron Butterfly. Am fost, dacă mi se permite să mă exprim aşa, fan al unei piese: IN A GADDA DA VIDA. Atât și nimic mai mult.
Dacă mă întrebai ieri, pe vremea asta, cine este Lee Dorman, aş fi răspuns sec: "nu ştiu". Există oare o ruşine mai mare decât ca un iubitor şi fan al trupei Iron Butterfly să nu fi auzit niciodată de Lee Dorman?
Adevărul e că eu nu am fost niciodată fan Iron Butterfly. Am fost, dacă mi se permite să mă exprim aşa, fan al unei piese: IN A GADDA DA VIDA. Atât și nimic mai mult.
Am ascultat piesa asta pe vremea când idolii mei erau Jimi Hendrix și Deep Purple. Și pot spune că mi s-a întâmplat să îmi reneg idolii, căzând la picioarele altor chipuri cioplite.
Iron Butterfly.... Fluturele de Fier.... ani şi ani, decenii întregi, am purtat în minte, după momentul acela, piesa lor, ca pe un punct fix în univers.
Nu m-am întrebat niciodată care sunt numele celor din trupă. Îmi era de ajuns să pot pronunţa "Iron Butterfly" şi, prin această simplă rostire, să mă conectez la un univers aparte, în care muzica ne putea transforma pe toţi în zei.
Anii au trecut, am teminat liceul, facultatea... am devenit profesor. Într-o bună zi, le-am pus câtorva elevi, la părăginitul meu casetofon, ÎN A GADDA DA VIDA cu Iron Butterfly. Oh, ce bucurie... Unul dintre ei, Ionuţ, a înţeles pe loc. Şi niciodată nu s-a mai desprins de această muzică.
Acum un an şi ceva, Iron Butterfly a concertat la Bucureşti. Oh, Doamne! De ce n-a fost să fie acum douăzeci de ani concertul asta? Am primit telefon de la Ionuţ, care m-a întrebat ce fel de bilet vreau. Şi i-am spus că mă mai gândesc, că o să-l sun eu.... Cum m-aş fi putut duce? Cum aş fi putut să trăiesc mai departe după ce i-aş fi văzut pe oamenii ăia, pe bătrânii ăia, simulând că sunt Iron Butterfly?
Aflu că Lee Dorman a fost basistul trupei Iron Butterfly. Şi mai aflu că a murit astăzi. Ce-aş putea să mai zic?
Nu m-am întrebat niciodată care sunt numele celor din trupă. Îmi era de ajuns să pot pronunţa "Iron Butterfly" şi, prin această simplă rostire, să mă conectez la un univers aparte, în care muzica ne putea transforma pe toţi în zei.
Anii au trecut, am teminat liceul, facultatea... am devenit profesor. Într-o bună zi, le-am pus câtorva elevi, la părăginitul meu casetofon, ÎN A GADDA DA VIDA cu Iron Butterfly. Oh, ce bucurie... Unul dintre ei, Ionuţ, a înţeles pe loc. Şi niciodată nu s-a mai desprins de această muzică.
Acum un an şi ceva, Iron Butterfly a concertat la Bucureşti. Oh, Doamne! De ce n-a fost să fie acum douăzeci de ani concertul asta? Am primit telefon de la Ionuţ, care m-a întrebat ce fel de bilet vreau. Şi i-am spus că mă mai gândesc, că o să-l sun eu.... Cum m-aş fi putut duce? Cum aş fi putut să trăiesc mai departe după ce i-aş fi văzut pe oamenii ăia, pe bătrânii ăia, simulând că sunt Iron Butterfly?
Aflu că Lee Dorman a fost basistul trupei Iron Butterfly. Şi mai aflu că a murit astăzi. Ce-aş putea să mai zic?
RIP - se mai poate spune - RIP Lee Dorman!
RăspundețiȘtergerehttps://youtu.be/UIVe-rZBcm4
RăspundețiȘtergere