Despre vinovăție

Există o formulă pe care o folosesc toţi mafioţii din politică, indiferent de partidele din care fac parte şi care sună aşa: „orice om este nevinovat până când justiţia va decide altfel”. Cu alte cuvinte Fenechiu, să zicem, până să fie condamnat a avut toată îndreptăţirea să rămână ministru şi să se comporte ca şi cum chiar ar fi fost nevinovat.

O putere corupta

Au trecut doi ani de cand USL a venit la putere, acoperind de indata tara ca un roi imens de lacuste infometate. Dupa doi ani de zile, romanii o duc rau, chiar foarte rau. Imi aduc aminte cum striga Ponta in campanie ca de indata ce o sa vina ei la putere si o sa stopeze furturile, romanii se vor lafai pe gramezi de bani. Realitatea e cea pe care o simte orice roman: totul a fost o minciuna uriasa, avand ca scop inlaturarea vechii puteri prin orice mijloace. Intrebarea este ce-au facut uselistii cu uriasa oportunitate pe care au avut-o.

DEMISIA, OPRESCULE!

„Nimeni nu e mai presus de lege”, spune politicianul roman in campanie si poporul needucat aplauda frenetic: „ce bine le zice omul asta, hai sa-l votam”. Il voteaza, el isi ocupa fotoliul, dupa care face un lucru - imediat, in chiar prima secunda: se pișă cu bolta pe lege, de la cea mai marunta pana la Constitutie. Apoi se incheie la prohab si trece la treaba. Ce treaba? Pai va spun si asta: furtul din buzunarele celor care l-au trimis in acel fotoliu

Un popor needucat

De ce oare este posibil în România ca un infractor lipsit de scrupule să ajungă până la cele mai înalte demnităţi ale statului? Şi de ce lucrul ăsta e imposibil într-o ţară ca Germania? Convingerea mea este că explicaţia stă în lipsa educaţiei. A cui educaţie? A infractorilor? Nu, a poporului român în general. Lucrurile stau în felul următor. Cei care au făcut şcoală sub Ceauşescu n-au auzit acolo nimic despre valorile fundamentale ale traiului într-un stat de drept. Ei au prins cu totul alt gen de valori - cele ale traiului într-un stat putred de corupţie, clientelism, minciună. Au învăţat încă de mici că poţi lua note mai bune decât ţi se cuvin dacă părinţii tăi aranjează cu profesorul; au învăţat principii de genul „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”; au luat de bun faptul că dacă vrei să ajungi ceva în viaţă trebuie să te înscrii în UTC şi apoi în PCR; şi-au umplut minţile cu pseudo-ştiinţa numită „materialism dialectic”. Au ajuns la maturitate educându-şi copiii pe aceleaşi criterii. Pe vremea lor (care este şi a mea, desigur), nu se pomenea să existe vreun curs, vreo prelegere, vreun loc unde să te poţi duce şi să înveţi câte ceva despre drepturile omului, despre egalitatea şanselor, despre discriminare, echitate, constituţionalism etc.

Fratia Hrebenciucului

Atunci cand Traian Basescu a pierdut catastrofal lupta cu USL, aceasta facatura politica ajungand sa ia 70% din voturi si sa se astearna ca o pecingine peste Romania, am fost unul dintre cei care au cerut ca Basescu sa plece, pentru ca proiectul lui a esuat. El vorbise de reforma statului, de separarea puterilor si, ce-i mai important, facuse pasi concreti in aceasta directie. Numai ca romanii au aratat ca nu vor asta, dand intreaga putere in mainile caracatitei USL, care intrase in alegeri cu un unic mesaj: „Jos Basescu”. Asadar, de ce sa mai fi ramas Basescu la Cotroceni? Si eu, pentru ce sa-l mai fi sustinut dupa ce actiunile lui mi l-au adus din nou pe cap pe Hrebenciuc?

Transformarea banilor

Astazi, 12.07.2013, in Romania a avut loc un nou eveniment in premiera: condamnarea la puscarie a unui ministru in functie. E vorba de mafiotul moldovean Relu Fenechiu, protejat al lui Crin Antonescu. Acest individ a facut urmatoarea potlogarie: a luat pe nimic niste transformatoare vechi si uzate, dupa care le-a vandut la preturi uriase filialei din Moldova a unei regii a statului. Carevasazica o bisnita ordinara, dar nu cu tigari, ci cu transformatoare.

Coruptie in Biserica

Citesc cu uimire ce se petrece la Timisoara, unde o inalta fata bisericeasca, anume Paisie Lugojanul, este cercetata de DNA pentru santaj si alte fapte de coruptie. Acest Paisie nu este un oarecare, ci episcopul vicar al Timisoarei, ceea ce ar insemna ca e un fel de omolog bisericesc al viceprimarului, un fel de Orza cu sutana (sau ma rog, cine-o mai fi azi viceprimar in mahalaua de pe Bega).

In calitatea lui de episcop vicar, domnul Paisie a comis lucruri care te fac sa te iei cu mainile de cap. Presa ofera detalii suculente, asa ca nu mai intru in amanunte. Ce ma intereseaza pe mine e aspectul canonic, dogmatic ca sa zic asa, al intregii chestiuni. Pentru ca daca citesti parcursul profesional al individului si cateva articole din regulamentul BOR, iti pui niste intrebari la care nu stiu cine poate raspunde. 

Lideri de opinie in Romania de azi

Cel mai grobian dintre slugoii varanului, omul care a facut cele mai multe spume la gura prin emisiunile unde era invitat sa participe la corul injuraturilor adresate lui Basescu, ma refer la Ciutacu, pleaca la un alt post de televiziune, unde injuraturile sunt adresate tripletei de aur Ponta-Antonescu-Voiculescu. Odata cu el, va pleca o anumita parte din turma telespectatorilor depersonalizati, care, de-acum inainte, vor comuta pe Romania Tv, ca sa-l poata vedea in continuare pe Ciutacu suduind si facand spume la gura ca un hidrant.

Freddy Krueger

Clanul Liberalilor

Sub conducerea lui Antonescu, PNL se transforma treptat intr-un clan - "Clanul Liberalilor", similar "Clanului sportivilor" ori "Clanului Camatarilor". Clanul liberalilor vede Romania ca pe un fel de imens Chicago al anilor '30, in care singurul lucru care conteaza este preluarea, prin orice mijloace, a controlului asupra economiei subterane. Pentru asta, liberalii au nevoie ca Antonescu sa puna mana pe palatul Cotroceni si pentru asta nu se dau in laturi de la absolut nimic: aducerea in partid a unor politicieni caricaturali, gen Becali, acceptarea, pentru interese obscure, a unor transferuri contra naturii, gen Stanisoara, numirea in fruntea ministerelor cu bani a unor penali gen Fenechiu, aliante cu turnatorii securitatii ceausiste, gen Voiculescu, rastirea la Uniunea Europeana, resuscitarea unor sentimente nelalocul lor in conditiile de azi, cum ar fi demnitatea nationala etc. Si, in timp ce executa aceste operatiuni, liderul clanului, recte Crin Antonescu, tine discursuri care par a fi desprinse din vechile rechizitorii staliniste impotriva dusmanilor poporului. 

Cum gandeste un ministru al propagandei

Tot gandindu-ma eu la gestul lui Knut Hamsun de a-i oferi lui Goebbels medalia pe care i-o pusese la gat reprezentantul Comitetului Nobel, mi-am spus ca ministrul nazist al propagandei trebuie sa fi fost un om de o anume factura, vreau sa spun ca i-ar fi dat oricand clasa, in ce priveste farmecul personal, unui Fenechiu sau unui Chitoiu (cu seful fanfaronilor, Vosganian, poate ca nu i-ar fi mers chiar atat de usor). Altfel nu-mi explic cum a putut el sa il cucereasca pe Hamsun. Dar deh, incurcate sunt caile Domnului. 

Cu gandul asta in minte, m-am apucat sa caut prin oceanul virtual niscai vorbe mai cu schepsis spuse de Goebbels. Si ce sa vezi? Exista zeci de citate din rostirile lui, unele chiar memorabile, macar prin cinismul lor. Ia uite-aici:

Artificii de logica

Noua problema care afecteaza grav imaginea Romaniei in exterior este prezenta in guvern a unor cercetati penal pentru fapte grave de coruptie. De fapt nu prezenta, ci mentinerea lor acolo de catre primul ministru.

Smecheria prin care incearca Ponta sa ne convinga de faptul ca Fenechiu trebuie sa ramana in fotoliul de ministru este una penibila. Anume: daca justitia il va gasi vinovat pe Fenechiu, el va fi dat afara din guvern. Daca-l va gasi nevinovat, individul va ramane ministru. Simplu, nu-i asa? Practic, aici avem o fortare a principiului care spune ca pana ce un om a fost gasit vinovat, el este nevinovat. 

Parlamentarii „altfel”

Urmărind eu - pe sărite, ce-i drept - campania electorală, am văzut (ca de fiecare dată) diverși candidați care pretindeau că ei vor fi altfel decât ne-am obișnuit noi să vedem că sunt parlamentarii români. Nici măcar să râd nu mi-a mai venit, pur și simplu am fost uimit să văd că astfel de imbecilități încă mai țin în România. Carevasăzică, în pofida faptului că fiecare dintre noi a putut vedea cu ochii lui cum parlamentul s-a transformat într-o mare turmă de bivoli - o parte roșii, o parte de altă culoare - în care nu se întâmplă nimic altceva decât executarea comenzilor date de bivolari, cu toate că aproape nu există parlamentar fără dosar penal, deși vedem cum de îndată ce un parlamentar spune ceva sau acționează puțin altfel decât turma este dat afară sau cel puțin marginalizat, cu toate astea, ziceam, încă mai există indivizi care candidează promițând că vor fi altfel. Și, culmea culmilor, oamenii își pun speranțe în ei. Hai că asta e prea din cale-afară!

Renuntarea la vot

Am hotarat sa nu ma duc la vot pe 29. Nu-i vorba, aici la Hannover nici nu as avea unde, dar acum ceva vreme aveam de gand sa dau o fuga la Berlin sau oriunde ar fi o sectie de vot. Ma gandeam sa merg cu Liliana si cu Mitza, ca sa contribuim cu trei voturi la revenirea presedintelui de drept in fotoliul lui de la Cotroceni si, totodata, la revenirea presedintelui uzurpator in fotoliul lui de presedinte al Senatului.