Generatorul de anti-românism

Numai mâine nu-i poimâine - și când spun asta mă gândesc că vineri 2 martie 2012 dis de dimineață, plec împreună cu familia, plus cățel (care e totodată și purcel), în Germania. Practic, ne mutăm în Hanovra pentru o perioadă de cel puțin trei ani. Luni, 5 martie, Maria începe școala acolo - o școală internațională în limba engleză. Doamne ajută!
Poate că aș fi avut regrete mari, poate că aș fi plâns, precum Maria, dacă nu s-ar fi îngrijit Zeul Coincidențelor să-mi arate ce las plecând de aici. Două episoade, unul de ieri și unul de azi, m-au aruncat înapoi în timp, în vremea lui Ceaușescu, făcându-mă să spun, exact ca în anii 80: „Ah, ce bine ar fi să pot pleca de aici”. O să le povestesc pe amândouă.

Serviciile Postei Romane

Sa presupunem ca, exact a doua zi dupa ce ai plecat la mare cu familia, primesti un aviz postal. Ai de ridicat o suma de bani, dar nu stii asta, pentru ca e vorba de Vasile, care s-a hotarat sa-ti plateasca o mai veche datorie si nu e suficient de civilizat incat sa te sune si sa-ti spuna ca a pus banii la posta. Conform regulamentului postei, dupa zece zile banii se inapoiaza expeditorului. Vii acasa, gasesti avizul in cutia postala. El arata asa:

Te duci la posta si intrebi ce e cu avizul asta. Dar nimeni nu stie sa-ti spuna, pentru ca "informatiile despre trimiterile neridicate nu sunt stocate nicaieri". Asadar, nu stii cine ti-a trimis banii, nu stii cati bani au fost. Te duci pe la toate ghiseele si pana la urma cineva accepta, plictisit, sa intre in sistem, cauta acolo data trecuta pe aviz, cauta numarul avizului si, surpriza: iti spune suma. Totusi, o urma exista undeva. Au fost 100 de lei, sa zicem. Dar nimeni nu poate sa-ti mai spuna de unde au fost trimisi banii, sau numele persoanei care ti i-a trimis, pentru ca avizul a fost completat de mana si doar atat, cel care l-a completat fiind postasul. Dupa sase luni, iti amintesti de datoria lui Vasile, il cauti si il faci albie de porci la telefon, la care el iti da replica: "eu ti-am trimis banii, am dovada, insa nu te-ai ostenit sa-i ridici de la posta".

Timpul suspendat

Una dintre cele mai stranii intamplari legate de cartea mea este legata de o persoana careia ii voi spune Anamaria. Este o fosta eleva de la Sinaia, cu care m-am reintalnit pe Facebook. Mi-a spus ca vrea neaparat sa aiba "Povestile Mariei", asa ca i-am trimis-o cu Posta Romana. Pe 5 mai, imi scrie: "am ridicat cartea de la Posta. Cat este de frumoasa, abia astept sa o citesc!"  Apoi spune: "Cred ca week-end-ul acesta o sa am vreme de povesti. Insa pana acum, va zic ca imi place cartea: coperta cartonata, imaginile, sunt deosebite...iar flyerul este numai bun de semn de carte."