Se afișează postările cu eticheta Prahova. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Prahova. Afișați toate postările

joi, 13 februarie 2014

Tragedia bătrânului baron de Prahova

Există oare pe lume o fericire mai mare decât să ai copii? Eu nu mi-o imaginez. Copiii sunt tot ce poți tu crea mai bun pe lumea asta. Indiferent câți bani ai, câți oameni săraci hrănești, ce cărți de mare succes scrii, ce descoperiri științifice faci, toate sunt ca nimica în fața minunii de a face un copil, a-l crește, a-i deschide mintea, a-l face om adevărat.


vineri, 26 august 2011

Chestii omenesti

Iata ce se poate citi intr-un ziar de Prahova:
Regele Mihai I a donat oraşului Sinaia 2,7 hectare de teren reprezentând patru drumuri forestiere care traversează terenurile sale. Cheia contractului este faptul că donatorul îşi păstrează, fără restricţie şi fără plată, dreptul de trecere pe acele terenuri, inclusiv cu autovehicule sau utilaje pentru exploatare forestieră şi că autorităţile locale din Sinaia nu vor putea înstrăina, închiria, concesiona sau ceda vreun drept asupra acestor drumuri şi nici nu vor putea schimba actualul statut al terenurilor. Altfel spus, se poate spune că pentru casa regală e mai ieftin să doneze acele drumuri Primăriei, care este obligată să le reabiliteze, urmând să profite de noua infrasdtructură, gratuit. 
Dar pana la urma ce atata discutie? Casa Regala e si ea un om nu ? Si oamenii au slabiciuni, nu-i asa?


joi, 30 iunie 2011

A urla, aceasta vine/ Tare de departe-n mine

Din când în când, Maria doarme la câte o colegă sau una dintre colege vine și doarme aici. Ieri, am avut doi invitați: Delta și Neo, frate și soră. Până să se culce, s-au distrat pe cinste. Cea mai tare fază a fost cu strigatul la oameni, pe geam. Cum trecea careva pe stradă, cum începeau: alo, ce faci?, unde te duci? și altele asemenea. Până la urmă, nu mai spuneau nimic, scoteau doar niște țipete ascuțite, care-i făceau pe trecători să se uite către geam, nedumeriți.
Cam pe-aici se întâmplau toate. 


După mine!