Se afișează postările cu eticheta batranete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta batranete. Afișați toate postările

luni, 17 decembrie 2012

Sunt batran

De multe ori am scris eu aici despre lipsa oricarui sens al vietii in sine. Am urcat chiar si un mic eseu al lui Thomas Nagel pe aceasta tema, de fapt o prezentare a problemei, ne-urmata de vreo solutie. Ei bine, aseara, inainte de culcare, am dat peste un fragment de-al lui Cioran care m-a facut sa pricep de ce ma preocupa atat de mult problema sensului vietii: sunt batran. Uite:
"Viata nu are niciun sens, e sigur. Dar asta n-are nicio importanta cat esti tanar. Lucrurile se schimba de la o anume varsta. Atunci chestiunea incepe sa te preocupe. Nelinistea devine problema, iar batranii, care nu mai au nimic de facut, isi bat capul cu ea, fara sa aiba nici timpul, nici capacitatea s-o rezolve. Asta explica de ce nu se sinucid in masa, cum ar face daca ar fi ceva mai putin ocupati".
Asadar, am aflat. Singura problema e ca asta nu schimba cu nimic lucrurile.





duminică, 30 septembrie 2012

Mici intamplari cu animale (90)


Curtea în care a intrat rîsul din întîmplarea următoare nu era în sat, ci era cea a unui canton de pădurar de la munte. Faptul acesta însă nu lipseşte de interes cele ce s-au petrecut acolo. S-a întîmplat să fiu la o cabană din apropiere. Pădura­rul Bădău ştia că îmi place să văd şi să aud lucruri în legătură cu viaţa sălbătăciunilor şi, în dimineaţa aceea de august, a re­pezit pînă la cabana mea un flăcăiaş ca să mă cheme.
dău mi-a ieşit înainte.
  Acum, mi se pare că am călcat alături. Am împuşcat un rîs şi ştiu că a ieşit lege că nu-i voie.


miercuri, 4 ianuarie 2012

Inadecvarea

Azi dimineata, in stare de semi-trezie, ma obseda un gand legat de inadecvarea mea - si cred ca a multor alti oameni - la momentul pe care-l traiesc, la varsta pe care o am. Cand eram mic, pe la 13-14 ani, tin minte cat de mult imi doream sa ard etapele mai repede si sa am 25-30 de ani. Am ajuns acolo pe nesimtite, am trecut, iar acum nu stiu ce n-as da ca sa fiu din nou de 13-14 ani. Diferenta e ca atunci imi doream ceva posibil, acum insa...
Cunosc insa si oameni care sunt multumiti cu momentul actual, nu au regrete, ba chiar spun ca nu le-a placut copilaria. Cunosc inclusiv pe cineva care spune ca abia asteapta sa imbatraneasca, pentru ca atunci va fi dobandit intelepciune.


După mine!