Se afișează postările cu eticheta pasari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pasari. Afișați toate postările

sâmbătă, 1 martie 2014

Mici intamplari cu animale (196)

Prevestirea morţii
Aveam biroul în centrul oraşului, într-o casă nouă cu două etaje. La parter, spre curte, într-un apartament mic, locuia mama proprietarului, bătrînă, bolnăvicioasă, singură. Într-o zi mi se plînge de o serie de întîmplări foarte ciudate, care s-au produs în cele două luni de cînd ocupă apartamentul. De multe ori vin păsări şi se izbesc în geamul camerei ei de culcare. Vin păsări mai mici, dar în trei rînduri s-au lovit şi porumbei. Unul a şi spart geamul, cu atîta putere l-a izbit. Ciudat că asemenea lucru se întîmplă numai la această fereastră. N-am putut să-i dau nicio explicaţie, şi ea, superstiţioasă, s-a întărit în cre­dinţa că acest şir de cercetări ale ferestrei ei este un semn si­nistru la vîrsta pe care o are.


vineri, 20 aprilie 2012

Zdrobirea

Nu există nicio diferenţă între albinele de aici şi cele din România. Nu bâzâie diferit, nu zboară diferit. În schimb şi una şi alta au obiceiul de a intra pe fereastra deschisă şi a nu mai regăsi drumul către afară. Ambele devin, în această situaţie, la fel de enervante, cel puţin pentru mine, care mă chinui să le dau afară folosind tot felul de obiecte - hârtii, creioane, pălării, papuci etc.
Nici păsările de aici nu sunt altfel faţă de cele din România. Cântă la fel de plăcut, se sperie la fel de uşor. Pe zi ce trece constat că între Germania şi România sunt tot mai multe asemănări: iarba e tot verde, pietrele sunt tot colţuroase. Norii au forme la fel de ciudate, ploaia cade cu aceeaşi viteză. Privirea străpunge aerul, oglinda îţi reflectă chipul, flacăra dansează de la roşu la albastru. Dacă te sui pe acoperiş şi te arunci de-acolo, zborul va fi la fel de plăcut, iar zdrobirea la fel de brutală.


marți, 10 ianuarie 2012

Placinte

Imi aduc aminte din nou de Fagaras. Totdeauna cand trec pe-acolo, alimentez. Dar nu rezervorul masinii ci pantecele personal. Ma duc la o patiserie numita Furnica, unde se produc placinte cu tot felul de continuturi. Pe 27 decembrie, mergand catre Breaza, m-am oprit ca de obicei sa alimentez. Cand colo, surpriza! Rafturile goale. Am intrebat de ce nu au placinte si mi-au spus ca nu au facut. Am intrebat de ce nu au facut si au dat din umeri. Asa ca am fost obligat sa alimentez cu Fornetti, lucru pe care nu-l fac din principiu decat in situatii exceptionale. Ma intreb si acum ce motiv poate avea o patiserie sa nu produca nimic exact in perioada sarbatorilor.
Asta vara, in schimb, am gasit tot ce cautam: placinte cu branza, cu varza etc. Era atat de cald afara, incat nu zbura nicio pasare. De obicei, mananc ce mananc, apoi arunc in aer resturi de placinta si imediat se strange un palc de pasari care se ospateaza. De data asta, nimic. Ma gandeam ca stau ascunse pe sub stresini, dar cum naiba sa nu vada ele bucatelele zburatoare de placinta? In fine, un mic mister, ca atatea altele.



După mine!