Dreptatea bahică

Într-o vreme, ca student, am locuit la un unchi de-al meu, pe numele lui - Hurmuz. E ceva să ai un unchi pe care să-l cheme în felul ăsta. „Cum te cheamă? - Baz. Şi unde locuieşti? - La Hurmuz”. Omul fusese decan al Facultăţii de Istorie, apoi se dusese ca cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene. Un tip de viaţă, căruia îi plăceau băutura, mâncarea şi femeile. Din când în când, veneau pe-acolo diverşi amici şi amice, de-ai lui sau de-ai mei, n-avea mare importanță. A fost o perioadă cu adevărat boemă a vieţii mele, despre care o să povestesc probabil mai pe larg.

Relatii ciudate

La vreo sapte-opt ani dupa Revolutie, am cunoscut la Sinaia un popa raspopit, pe nume Pop. Povestea lui era ciudata: slujise pe la Manastirea Sinaia, apoi intrase in nu stiu ce fel de cercuri pe care regimul le repudia si cauta sa le destrame. Cercul la care se afiliase Pop il continea si pe muzicologul George Balan, care avea o casa la Sinaia, in care se spunea ca se petrec lucruri fioroase - n-am aflat niciodata natura acelor lucruri. Calugarul Pop a fost nevoit sa dezbrace rasa monahala si a plecat in Germania, de unde s-a intors dupa 90 in calitate de om de afaceri si promotor al antroposofiei lui Rudolf Steiner, sub firma pedagogiei Waldorf.

Stavilarul