La vreo sapte-opt ani dupa Revolutie, am cunoscut la Sinaia un popa raspopit, pe nume Pop. Povestea lui era ciudata: slujise pe la Manastirea Sinaia, apoi intrase in nu stiu ce fel de cercuri pe care regimul le repudia si cauta sa le destrame. Cercul la care se afiliase Pop il continea si pe muzicologul George Balan, care avea o casa la Sinaia, in care se spunea ca se petrec lucruri fioroase - n-am aflat niciodata natura acelor lucruri. Calugarul Pop a fost nevoit sa dezbrace rasa monahala si a plecat in Germania, de unde s-a intors dupa 90 in calitate de om de afaceri si promotor al antroposofiei lui Rudolf Steiner, sub firma pedagogiei Waldorf.
 |
| Stavilarul |
Omul stia sa se descurce de minune. Pe cai nestiute, ajunsese la secretarul general al guvernului din acei ani, Remus Opris, care-mi era amic. Opris mi-l pasase mie, pentru ca Pop asta urmarea: sa ajunga la Sinaia, locul de unde fusese alungat - si, probabil, sa le demonstreze celor din manastire ca EL a avut dreptate. M-a cautat, i-am facut rost de o combinatie locativa cu familia Podoaba, apoi am mers cu el prin diverse locuri unde avea interese, dupa care mi-a dat pe mana un Mercedes cu care mergeam sa rezolv diverse probleme si uite-asa, aproape fara sa-mi dau seama, am ajuns un fel de angajat fara acte al raspopitului antroposof Pop. Cu timpul, a devenit tot mai pretentios, a inceput sa puna presiune pe mine, apoi sa ma traga la raspundere, cu toate ca nu ma alegeam aproape cu nimic de pe urma relatiei cu el, in afara de condusul unui Mercedes prin Sinaia, lucru care-i facea pe unii invidiosi.
La un moment dat, mi-a cerut sa-i fac rost de niste lemn de visin. Dar nu oricum, ci de o anumita calitate si intr-un interval de timp foarte bine precizat. A plecat in Germania si eu am ramas sa ma ocup de lemnul lui. M-am tot agitat, am vorbit cu diversi cunoscuti si pana la urma am dat de un tip supranumit Sepi, care avea niste visini undeva in satul Provita de Sus. M-am dus acolo, am vazut visinii, i-am cainat in sinea mea, am intrebat de pret si am plecat la Sinaia linistit. Cand a venit Pop, i-am spus despre ce e vorba, a tinut sa mearga si el la Provita, l-am dus acolo, i-am aratat pomii si i-au placut. Dupa aia s-a mai tocmit si pana la urma i-a cumparat. Pentru toata agitatia mea nu mi-a spus nici macar "multumesc". Atunci am inceput eu sa ma satur de relatia asta care nu facea decat sa-mi manance timpul aiurea. Adevarul e ca facusem totul pentru ca ma rugase Remus Opris, dar acum deja incepea sa fie prea mult.
Dupa nu multa vreme, Pop s-a apucat sa organizeze nu stiu ce seminar pe teme de antroposofie. Pentru asta avea nevoie de o vila cu sala de conferinte etc. I-am gasit ce-i trebuia la una dintre cladirile fostei Gospodarii de Partid, care se privatizase sub denumirea de "Stavilar". Am vorbit cu Nicu, patronul, am stabilit perioada si tariful, apoi l-am dus si pe calugarul antroposof sa vada despre ce e vorba. A vazut, i-a placut. A platit avans vreo 30% si a plecat iarasi in Germania, de unde urma sa aduca tot felul de persoane importante - zicea el - care sa participe la seminarul lui, programat cam peste doua luni.
Cu doua saptamani inainte de eveniment, m-am dus la Stavilar sa mai discut diverse amanunte. Ei bine - stiu ca pare incredibil - dar Nicu mi-a raspuns in felul urmator: "daca n-ai mai venit pe-aici si nu m-ai mai cautat, eu am dat la altii". Adica desi aveam un contract si platisem 30%, el a inchiriat alcuiva. In fata unei asemenea chestii, am ramas interzis. Am plecat simplu, fara scandal - fara discutii. Nimic nu mai avea sens. Apoi a inceput panica: oare cum va reactiona Pop? Pe asta am rezolvat-o foarte simplu: m-am dus la un bar unde intotdeauna erau diversi amici de-ai mei si mi-am comandat o vodca, apoi nu mi-a mai pasat de nimic.
Cand a sunat Pop, disperare. Urlete, amenintari. Era mult, mult prea mult. Asa ca i-am zis si eu vreo cateva bine simtite si brusc s-a potolit. A trecut la rugaminti - sa il ajut cumva, sa gasesc alt loc etc. I-am rezolvat problema, dupa care nu m-a mai cautat si nici eu pe el. Relatia luase sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu