Faceti-va bine (1)

AFINUL

Denumirea știinţifică: Vaccinium myrtillus.

Denumiri populare: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte.

Prezentare. Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având în permanenţă  culoarea  verde.  Face  parte  din  familia  ericaceelor.  Se  prezintă  ca  un arbust scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele sunt oval-alungite, iar florile au culoarea roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră, sau ceva mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe munte, de la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine.

Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze se face infuzie, iar din  fructe  se  prepară  decoct  sau  se  macerează.  Mai  nou,  valoare  medicinală  au  și rădăcinile  de  afin,  din  care  se  prepară  un  decoct.  Alt  preparat  obţinut  din  afin  este tinctura.

Substanţe active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzele de  afin:  tanin,  mirtilină,  neomirtilină.  Datorită  mirtilinei  și  neomirtilinei,  afinul  poate  fi considerat  o  sursă  excepţională  de  insulina  –  insulina  vegetală.  Taninul  se  găsește nu  numai  în  frunze,  ci  și  în  fructe.  Fructele  conţin  pectine,  zaharuri,  provitamina  A, acizi, vitamina C.

Întrebuinţări.  În  tratamente  naturiste,  dar  și  pentru  consum  în  gospodărie.

Pentru tratamente se utilizează mai ales frunzele, dar nu sunt de neglijat nici fructele. Acrișoare,  afinele  sunt  plăcute  la  gust,  și  pot  fi  consumate  ca  orice  fruct.  Frunzele de  afin  se  remarcă  printr-o  importantă  acţiune  bacteriostatică  și  sunt  considerate a  fi  principalul  agent  terapeutic  din  structura  acestei  plante.  Atât  frunzele,  cât  și fructele de afin au acţiune astringentă și contribuie la reducerea zahărului din sânge (diabet). De altfel, afinul este cunoscut ca un însoţitor benefic în tratamentele privind diabetul.  Afinul  este,  totodată,  și  un  activ  agent  antidiareic,  diuretic,  dezinfectant intern, antihemoragic. Specialiștii afirmă că tratamentul cu ceaiuri de afin contribuie la creșterea acuităţii vizuale, mai ales pe timp de noapte. Preparatele din această plantă au efecte pozitive și în enterocolite, gută, afecţiuni reumatice, tulburări ale circulaţiei sângelui, coronarită, sechele de infarct, faringite, stomatite. Produsul principal pentru tratament este ceaiul, ceaiul de frunze, folosit – la nevoie – și în combinaţie cu alte plante medicinale. S-au observat efecte pozitive și în utilizarea afinului sub formă de unguent, în micoze.
Din fructele de afin, cu zahăr, alcool și alţi ingredienţi, inclusiv miere, se prepară o  băutură  alcoolică  de  casă  – afinata.  De  asemenea, tot  pe  bază  de  alcool  și  afine se  prepară  lichiorul  de  afine.  Cei  inventivi  prepară  chiar  și  vin  de  afine.  În  ceea  ce privește utilizarea fructului de afin în bucătărie, au fost identificate cel puţin 10 reţete alimentare pe bază de fructe de afin.

Afecţiunea în care afinul are o mare importantă medicinală este, desigur, diabetul. De  asemenea,  trebuie  reţinută  și  influenţa  afinului  în  sporirea  acuităţii  vizuale,  mai ales când lumina este redusă sau chiar noaptea.

În condiţiile vieţii moderne, valoarea economică a afinelor crește, fiind considerate un aliment ecologic.
P2 Agrișul