Ciopartirea

Azi a fost ziua in care m-am ocupat de animale. La ora 13 l-am dus pe Richi la tuns, de unde l-am luat la 15:30. Intre timp, am fost cu soriceii dansori la veterinar, unde au fost diagnosticati cu raie. De fapt, doar partea femeiasca, baietii n-au absolut nimic - ei locuiesc in alt terariu. Le-am cumparat  un medicament, le-a fost administrat si acum vom astepta vindecarea. Intre timp, insa, m-am hotarat sa ma scap de ei. Culmea, e de acord si Maria. Cred ca s-a speriat la vederea soricioaicelor (asa s-o fi spunand?) care nu mai sunt deloc acele animalute dragute pe care le vedea prin magazine. 

Am zis ca vreau sa ma scap de soricei. Cum o sa fac, nu stiu. Maria zice sa-i dam de cadou, ori sa-i ducem la magazin cu terarii cu tot. Liliana zice sa le dam drumul in natura. Eu, insa, ma gandesc sa-i casapesc unul cate unul. O fi bine ce zic? O sa fiu cautat de aparatorii animalelor, care vor incerca sa ma linseze? O sa fiu blestemat si o sa mi se doreasca sa mor in chinuri? Daca o sa infig cutitul intr-un soricel dansator, o sa fiu urat etern de feluriti amici ai animalelor, cei mai multi dintre ei mancatori de carne luata de la diverse animale omorate in mod barbar? Nu m-ar mira. Dar nici nu-mi pasa. Deocamdata ma antrenez pentru ciopartirea micilor nemernici. Iata cum fac asta:

Adevarul e ca m-am mai antrenat eu pentru lichidarea unor animale, ba chiar si a unor oameni. Dar iata ca n-am trecut niciodata la fapte. Cred ca fiecare se gandeste uneori cum o sa-l jupoaie de viu pe X sau pe Y. Dupa care gata. E ca in jocurile alea de descarcare nervoasa, unde ii umfli ochii unui individ virtual, pe care-l poti face sa aiba fata sefului tau, de exemplu. 

In cazul de fata, e vorba de niste soricei amarati, contra carora nu am nimic. Asa ca e posibil ca pana la urma sa aleg o alta metoda de a ma scapa de ei.