Cred ca toata lumea a citit Papillon sau, macar, a vazut filmul. Ma refer, desigur, la lumea care citeste. In pre-adolescenta, era una dintre cartile mele de capatai, alaturi de Winnetou. Printre cele mai tari scene ale romanului este, desigur, cea in care evadatul Papi ajunge pe Insula Diavolului, populata de leprosi. Sta cu ei de vorba, apoi este invitat langa foc si...dar mai bine pun pasajul cu pricina:
Purice, mărunţelul care-a venit după mine, se îndreaptă spre o tăblie fixată de zid deasupra focului, ia o gamelă care sclipeşte de nouă şi de curată ce e, toarnă-n ea cafea dintr-o sticlă şi o pune la foc. După câteva clipe ia gamela de pe foc, toarnă cafea în câteva căni de-un sfert, aşezate lângă pietre, iar Toussaint se apleacă şi trece cănile oamenilor din spatele lui. Purice îmi întinde gamela spunându-mi: „Bea fără teamă; gamela asta e folosită doar pentru cei aflaţi în trecere. Niciun bolnav nu bea din ea”.
Iau gamela şi beau, apoi o pun pe genunchi. În clipa aceea bag de seamă că de gamelă e lipit un deget. Până să-nţeleg despre ce-i vorba, îl aud pe Purice spunând:
— Poftim, iar mi-a căzut un deget! Unde naiba o fi?
— E aici, îi zic eu arătând gamela.
Îl dezlipeşte şi-l aruncă în foc, îmi dă gamela înapoi şi zice:
— Poţi să bei, că eu am lepră uscată. Mă desfac bucată cu bucată, dar nu putrezesc, nu sunt molipsitor.
Mi-ajunge la nări un miros de carne friptă. Imi spun: „O fi degetul”
In 20 august, cand am vizitat colonia de leprosi de la Tichilesti, mi-am amintit de scena asta datorita unei intamplari marunte. In timp ce urcam catre casuta lui Eufimia, zisa si Tanti Hyma - cea cu mileurile, m-am sprijinit de balustrada care insoteste poteca - una facuta din lemn vechi si putrezit. In acel moment, unul dintre stalpii de sustinere s-a desprins si a cazut la pamant, iar eu am avut viziunea degetului lipit de cana din Papillon. N-am stat pe ganduri si i-am facut poza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu