Pe 5 ianuarie 2016, la nici 50 de metri de intrarea în Spitalul Județean din Satu Mare, în plină zi, o femeie a căzut pe o alee și nu s-a mai ridicat. Trecătorii au dat fuga la spital și au povestit ce s-a întâmplat. Medicii de acolo au ridicat din umeri: trebuie sunat la 112 și alertat serviciul de ambulanță, singurul care poate interveni în astfel de situații. Oamenii s-au conformat, au sunat și, după circa 20 de minute a sosit o salvare. Din ea au coborât doi brancardieri, au luat femeia și au dus-o în spital.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
sâmbătă, 9 ianuarie 2016
miercuri, 6 ianuarie 2016
Sinucidul lui Bolliac
Stăpîn preaputernic, creator
nemărginit, tu, împărat al totului întreg!... Pentru ce ai înrădăcinat în inima
mea astă veninoasă nemulțămire? Pentru ce pe mine numai nădejdea nu mă poate
înșela? Ce tulburări grozave!... Ce sentimente necunoscute mă sfâșie de cum m-am
pomenit în lume! Cumplit stăpân!... Ce neiertat păcat a putut face pruncia mea
de te-ai năpustit deodată cu junia a mă sfîșia! Părinte preaslăvit! Aste
grozave tulburări fură orânduite a mă primi în lume? Ori a trebuit a se naște deodată
cu mine? Dumnezeu adevărat! Dacă fără ele nu mă puteam naște, dacă p-ăst amărât
pămînt eu nu-mi puteam găsi fericirea, de ce m-ai înființat? Care așa mare
trebuință fu a mă naște? Ce te sili a-mi tulbura odihna ce gustam în sânul
nesimțirii, până a nu te cunoaște, și a-mi da un trup, un suflet, ca să fie
pradă pământeștilor chinuri? Era trebuincios atomul meu la podoaba ăstui glob? Lipsa
lutoasei mele îmbrăcăminți putea opri armonia universului?...
marți, 5 ianuarie 2016
Dezvinovățirea
O întâmplare foarte instructivă, povestită de un amic, arată că dacă vrei să trăiești liniștit nu trebuie să te bagi în niciun fel în ceea ce nu este legat exclusiv de tine. Pentru că sunt oameni care știu să facă din alb negru și viceversa, ca să te scoată, în cele din urmă, vinovat în locul lor.
vineri, 1 ianuarie 2016
O poveste japoneză despre sfârșitul lumii
Se zice că odată,
demult, păsării karebinga i s-a năzărit să zboare până la capătul lumii. S-a
ridicat în văzduh de pe insula ei de baștină, Tanegașima, și s-a avântat în
zbor iute ca săgeata peste marea cea mare
A zburat karebinga șapte zile și șapte nopți
în șir, iar în cea de-a opta zi a văzut un arbore înalt, cu o singură creangă.
Arborele părea că crească chiar din adâncurile mării. A coborât karebinga pe
creanga aceea, s-a odihnit, apoi a pornit iarăși la drum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)