În
1623, pe vremea când domnitorul muntean, Alexandru Coconul, avea vârsta de 12 ani,
s-a aprins o răscoală a călărașilor cantonați în zonele Rușii de Vede,
Ploiești, Mănești și Gherghița. Adevăratul domn, chiar dacă neoficial, era
tatăl Coconului, Radu Mihnea, aflat pe tronul Moldovei. Toate deciziile erau
luate de acesta din urmă și comunicate la Târgoviște printr-un personaj
misterios, despre care istoria nu consemnează nimic, dar despre existența
căruia se știe în anumite cercuri. Acest personaj se numea Eremia și era născut
în Gherghița, mai precis în cătunul Belciugul.
El a fost cel care a înăbușit
Răscoala Călărașilor, fără să apară personal pe nicăieri, în fruntea vreunei
trupe de oșteni, ci doar spunându-le boierilor de la curtea Coconului ce au de
făcut. Tot el a fost cel care, optsprezece ani mai târziu, în 1641 a contribuit
esențial la victoria lui Matei Basarab asupra lui Vasile Lupu, la Nenișori,
imediat lângă Gherghița. Tatăl lui Eremia fusese omul care-l avertizase, în
1596, pe Mihai Viteazul, că tătarii plănuiesc un atac prin surprindere asupra
Buzăului, numai că Mihai nu a fost suficient de încrezător și a tergiversat începerea
campaniei de apărare. Urmarea a fost că tătarii au distrus Buzăul și, în drumul
lor spre București au nimicit și Gherghița, după care s-au retras, cu Mihai pe
urmele lor.
Misteriosul
Eremia făcea parte dintr-o societate secretă legendară, numită „Descendenții
lui Pitagora”. Înființată la Londra, nu se știe în ce an și de către cine,
societatea își propunea să strângă laolaltă persoane animate de credința că societatea poate fi condusă, dar și instruită,
după legitățile Armoniei Universale, Moralei, Eticii și Esteticii. Minți dintre cele mai luminate făceau parte
din organizație, motiv pentru care astăzi se vorbește, în anumite loji
masonice, despre faptul că progresul omenirii li se datorează în bună măsură
Descendenților lui Pitagora.
Se mai
spune că Eremia a refuzat să plece din Gherghița, cu toate că a fost invitat să
se mute nu doar la București, dar și la Viena sau Paris. Visul lui era să
obțină din nou pentru comuna lui statutul de oraș, pe care-l avusese în vremea
lui Vodă Vlad Înecatul. Dar nu a reușit, din cauza unor interese foarte mari
ale unor boieri care aveau moșii acolo și se temeau că dacă Gherghița ar fi
devenit oraș, ar fi avut de plătit taxe mult mai mari. Misteriosul personaj s-a
căsătorit cu o săteancă din Hătcărău, împreună cu care a locuit până la
sfârșitul vieții, într-o casă din apropierea lacului Țuianca. Au avut doi
gemeni pe care nu i-au înregistrat la Gherghița, ci în comuna Măieruș, unde trăia
un prieten al lui Eremia, descendent și el al lui Pitagora. De ce au făcut
asta, nu se poate ști. Cert este că imediat după ce a înregistrat numele
gemenilor, s-au întors cu toții în Gherghița.
În
urma educației primite de la Eremia, cei doi copii au devenit oameni de bază ai
locului. Nici ei nu au vrut să plece de acolo. S-au căsătorit și au avut copii
pe care, exact ca tatăl lor, i-au înregistrat în altă parte. Povestea s-a
repetat generație după generație, până în momentul în care controlul populației
a început să fie foarte strict. De atunci, cei născuți din osul lui Eremia au
fost nevoiți să-și înregistreze copiii în Gherghița. Se poate presupune fără
riscul de a greși că la Gherghița trăiesc astăzi urmași în linie directă ai
misteriosului Eremia. Care sunt aceia, însă, nu poate preciza nimeni.
Legenda
este cunoscută în lojile masonice ale Ploieștilor, unde se crede că ea este
pura realitate. Unii dintre venerabili pretind, chiar, că ar ști cu exactitate
care sunt urmașii lui Eremia și se laudă că ei fac parte, în secret, din
masonerie și că la momentul respectiv se vor prevala de ascendența lor pentru a
planifica și conduce anumite activități benefice nu doar pentru Gherghița ci
pentru întregul județ.
Din
când în când, câte un gherghițean din cei mai tineri merge la cârciumă și acolo
face ce face și aduce vorba despre legenda locului. Explicația e că fiecare
dintre ei ar vrea să afle, într-o bună zi, că e os din osul celebrului
descendent al lui Pitagora, așa că îi întreabă pe cei mai în vârstă, doar-doar
o afla ceva care să-l pună pe urmele lui Eremia. Discuțiile se sfârșesc de
fiecare dată fără ca tânărul curios să fi aflat mai mult decât știuse și până
atunci.
În anul 2023, la împlinirea a 400 de ani de la Răscoala Călărașilor, se
așteaptă, conform unei profeții a lui Nostradamus pe care a descâlcit-o un
fost director al școlii, pe nume Șuler, ca în Gherghița să aibă loc niște
fenomene meteorologice neobișnuite, în urma cărora se vor afla, nu se spune
cum, numele ultimilor doi descendenți ai lui Eremia, iar aceștia, prin efectul
legii tranzitivității vor fi acceptați ca descendenți ai lui Pitagora. Din acel
moment, Gherghița va intra într-o zodie fastă, redevenind oraș, apoi municipiu,
apoi a doua capitală a județului Prahova. Cei doi coborâtori din Eremia vor
deveni unul prefect și celălalt președinte al Consiliului Județean și,
împreună, vor aduce localității și județului recunoașterea internă și internațională
pe care o merită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu