Despre sinucidere si lipsa unui sens (23)

Mai există şi oameni care, aflând că tu vrei să te sinucizi din cauza lipsei de sens, îţi pun întrebarea: “la ce-ţi foloseşte să te gândeşti la asta?” Acest tip de întrebare îi poate fi pus cuiva doar în legătură cu o acţiune pe care el o face în mod voit. De exemplu cuiva care colecţionează capace de bere. Pe acela poţi să-l întrebi la ce-i foloseşte să colecţioneze capace de bere, iar întrebarea ascunde şi o sugestie: “mai bine renunţi şi te apuci de ceva care îţi aduce foloase”. 

Dar gânditul la lipsa de sens nu este o activitate benevolă. Este o activitate a minţii pe care nu cel vătămat şi-a ales-o. Oamenii (cu anumite excepţii), nu-şi pot controla mintea până într-acolo încât să-şi aleagă la ce se gândesc şi la ce nu. Dacă unui om îi este frică de păianjeni, el nu poate pur şi simplu să nu se mai gândească la păianjeni. El va duce toată viaţa lui această teamă şi întotdeauna va fi atent ca sub lemnul pe care-l ridică să nu se ascundă un păianjen. In felul lui este şi el vătămat. Dar cei cărora nu le este frică de păianjeni nu pot înţelege lucrul acesta. Lor li se pare un lucru simplu ca un om să renunţe la spaimele lui.

P24