Pe Muntele Athos,
neelectrificat, există modalităţi de producere a curentului electric. Dar el nu
e folosit decât în limitele strictului necesar: instalaţii frigorifice pentru
păstrarea alimentelor, hidrofoare pentru aducerea apei la etajele superioare ale
clădirilor şi instalaţii pentru alimentarea unor utilaje de atelier, în rest,
viaţa se desfăşoară după ciclurile luminii naturale. Seara se aprind
candelabre şi lămpi cu gaz, întunericul nocturn e deplin, bucătăriile recurg
la mari sobe cu lemne.
Europeanul „civilizat" se simte contrariat. Îi
lipsesc veiozele de pe noptieră, lângă care poate adormi cu cartea în mână, îi
lipsesc prizele ubicue, întrerupătoarele salvatoare, aparatele devenite
indispensabile ale existenţei moderne: scule de ras şi uscătoare de păr,
prăjitoare de pâine, microunde, televizoare, ibrice electrice, storcătoare,
maşini de spălat, telefoane etc. Există şi comentatori sofisticaţi care
reproşează monahilor inconsecvenţa: dacă tot fac asceză, dacă tot refuză
beneficiile progresului, măcar s‑o facă în chip radical, să trăiască, asemenea
antecesorilor lor, fără urmă de curent electric. Altfel riscă să cadă în
păcatul ipocriziei: profită niţeluş de avantajele modernităţii, dar le
tratează, în acelaşi timp, cu un dispreţ suveran. Le au la îndemână, dar
mimează candoarea primitivă. În realitate, avem de a face cu un anumit firesc
al dozajului. Nu se pune problema unei ieşiri artificiale din veac, nici a unei
demonizări „principiale" a tehnicii. Se pune doar problema măsurii, a justei
folosiri. Asceza însăşi nu e amputarea datelor naturale ale omului, ci bunul
lor uz, corecta lor orientare, evacuarea abuzului şi a devierii. Lumea de azi
ar arăta altfel, dacă utilizarea spectaculoaselor ei invenţii nu ne‑ar face
dependenţi, răzgâiaţi, infirmi. Suntem sufocaţi de cârje, de erzaţuri, de
comodităţi demobilizatoare. Nu mai ştim cum sunt noaptea deplină, frigul,
căldura, îndemânarea, mersul, privirea, tăcerea, adulmecarea, simplitatea.
Avem oricând la îndemână un întrerupător. Iar dacă renunţăm, uneori, la
electricitate sau la căldură e numai pentru că nu mai avem bani să le plătim.
Cu alte cuvinte, renunţarea nu mai apare ca
efect al discernământului, al opţiunii virile, al disciplinei autoimpuse. E
doar corelativul grotesc al anemiei: un fel de a pierde, fără a dobândi nimic
în schimb.
Andrei Pleșu
Andrei Pleșu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu