Semnul primaverii

Ieri, la plecarea din Bad Nenndorf, lucrurile aratau cam asa in fata hotelului:

Aleea copacilor contorsionati

Daca traversezi parcul din Bad Nenndorf, ajungi la o alee, un fel de poteca larga, strajuita de niste copaci imensi, contorsionati si incalciti de nu-ti vine a crede ca exista asa ceva pe pamant. Poteca te scoate, prin spatele orasului, la cimitir. Pe parcurs, se bifurca de mai multe ori, generand un mic labirint. Vezi pe-acolo alergatori, batrani care se plimba cu cateii, in general pe-acolo se duce lumea sa ia o gura de aer curat. Pe aleile alea am gasit niste pietroaie purtatoare de placi, care par a fi dedicate unui general cu nume polonez, care s-a incaierat pe-acolo cu niscai banditi. Nu stiu sa traduc ce scrie pe placi, asa ca oricine ma poate ajuta, e binevenit. Iata:

Mutarea

Azi - mutarea numărul doi: luăm calabalâcul și mergem la un hotel în Hannover. Am făcut proba și am constatat că de acolo până la școala Mariei durează cam tot cât de aici. Deși sunt doar 6 km, în vreme ce de aici sunt 24. Chestia e că mergi prin oraș, cu semafoare etc și faci mult. O să caut variante de transport în comun: metrou, tramvai, alea merg drept. Dar luni, iar sunt toți în grevă, așa că o să vedem ce și cum.
Presupun că o să mai trec prin Bad Nenndorf, chiar mi-a plăcut orășelul asta. Sunt sigur că și Maria, peste o vreme, o să fie dornică să revină.Uite niște imagini din centru:

Talente ascunse

Asa ne antrenam noi in apartamentul din Bad Nenndorf pentru a le da clasa nemtilor cu talentele noastre ascunse. Maria deja i-a lasat masca pe toti la scoala, invartind intai unul, apoi doua cercuri pe talie. Imediat o sa infiintam trupa Baz, sau poate ii zicem Bazoni, ca are mai multa rezonanta scenica, apoi o sa plecam in turneu prin Germania.

Tobele batttttttttttttttt

Ta raaaaaaaaaaaaaaaaaam!!!

Locuri de veci

Am facut un tur de orasel aici, in Bad Nenndorf. Nu stiu cum am reusit, dar primul loc important unde am ajuns a fost cimitirul. Am intrat printr-o spartura in gardul viu, asa ca n-am vazut ca este interzis accesul cu caini. Nu stiu ce parere a avut Richi, dar diversele babe care mai trebaluiau pe-acolo au fost oripilate.

O viziune de copil

La hotelul asta unde mai avem de stat pana sambata, problema cea mai mare este a lui Richi. Seara in special, cand ies cu el, este complet dezorientat. Il iau cu lesa si il cobor de la etajul al doilea, apoi, in curte, ii dau drumul. Se duce prin toate cotloanele, dar nu iese in strada. Si, dupa ce-si face treburile, vine fara sa-l chem si sta sa-i pun lesa. Urcam asa, pe aceleasi scari, dar el nu poate sa recunoasca locurile. Totdeauna da sa intre pe culoarul de la I, incat trebuie sa-l trag pana intelege ca mai are de mers. Asta e treaba cu hotelurile de azi, facute cu copy-paste - un bichon nu se poate descurca prin ele.

Bere, pizza și pitoni

Aseară, după Sea Life, ne-am dus să mâncăm ceva la un mic restaurant din Bad Nenndorf. Frumușel restaurant, elegant și cochet. Cred că o să mai dau pe-acolo. Berea bună, iar pizza delicioasă. Un amănunt: marginile pizzei erau doar puțin mai crocante decât restul aluatului, nu ca la noi, unde marginile sunt tari ca piatra și cei mai mulți preferă să le arunce. (Maria, dacă ar citi postul ăsta, ar zice: "Tata, dar pizza nu are margini, e rotundă. Poate vrei să zici marginea", iar eu i-aș răspunde că nu e rotundă, că dacă îi desenezi conturul pe o hârtie o să vezi că arată mai degrabă ca o linie frântă închisă).