Moartea căprioarei la Benalmadena

În 2011 am locuit o vreme la un hotel din Benalmadena – un orăşel spaniol aproape lipit de Malaga. Iată ce am postat pe blogul meu într-una din acele frumoase zile.

Ieri seară, după o masă copioasă, am mai rămas în restaurant la discuţii din cele fără substanţă, pe care spaniolii le numesc, atât de frumos, sobremesa. După o vreme, a apărut una dintre fetele care muncesc acolo, strângând tonele de resturi lăsate de turiştii veniţi la „all inclusive”. Mai toate sunt nişte femei pe la 25-30 de ani, cu fețele arse de soare, lipsite de expresie, care când trântesc piciorul în podea îţi dau senzaţia că au pus temelie unei coloane aztece. Una singură arăta altfel, o fată pe la 14 ani, frumoasă şi nevinovată precum căprioara lui Labiş. „Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri”, mi-a înflorit în minte când am văzut-o. Oh, Doamne, trebuia să am înţelegerea erotismului din Moartea Căprioarei într-un restaurant de hotel, pierdut prin Malaga!

Flamenco

Vara trecută, la Benalmadena, lângă Malaga, am rămas într-o seară la hotel şi am mers să văd spectacolul de Flamenco prezentat de o trupă oarecare. Nu numai eu, dar cred că nici cei de-acolo, patrioţii locali, nu auziseră de trupa aia. Numele l-am uitat, însă am reţinut că era vorba de senor Cutare la chitară şi fiica lui la dans.
M-am dus la spectacol pe la ora 23. Am prins un loc în faţă, la un metru de scenă, pentru că nu era chiar aşa de multă lume. Am comandat o bere şi m-am pus pe aşteptat.

Amanunte

Spaniolii ca romanii

Alaltaieri, dupa plaja, am colindat putin prin Benalmadena. Una dintre atractii ar fi fost parcul de distractii, unde poti sa redevii copil pentru numai 15 eur. Problema e ca, dupa un drum de vreo 20 de minute cu un trenulet, l-am gasit inchis, asa ca am luat-o inapoi pe jos si ne-am oprit la parcul "La Paloma". Marea gaselnita acolo e ca peste tot misuna gaini, cocosi, iepuri, rate, veverite, lebede si alte oratanii. Frumos, nimic de zis, doar ca trebuia sa am eu parte de intalniri cu tot felul de indivizi demni de pedeapsa capitala. Intai, doua fete si doi derbedei spanioli au ajuns cu putin inaintea mea intr-un loc unde pe o bara erau asezate multe multe pasari. As fi vrut sa am o poza cu pasarile alea, dar unul dintre derbedei a gasit cu cale sa urle ca Tarzan, sa sara pe loc batand talpile de pamant si sa agite bratele ca o moara de vant, asa ca toate pasarile au plecat. Individul, apoi, radea multumit.

Pedichiura subacvatica

Cu dificultati maxime, urc si pozele astea. Lumea se distreaza, asa ca in urmatoarele cinci minute voi fi luat pe sus (unii nu se sperie de asta, chiar daca slabirea mea cu Herbalife nu a adus inca roade substantiale)). 

Azi am facut o tura in Benalmadena. Am asteptat 30 de minute autobuzul 120 si pana la urma am luat un taxi. Soferul era un fel de roman in comportament. L-am intrebat daca trebuie sa-mi prind centura, a zis ca nu. Apoi, cand l-am vazut cum goneste, l-am intrebat daca exista limitari de viteza. Mi-a zis ca pentru restul lumii da, nu si pentru el. OK, important e ca am ajuns cu bine. Ideea e ca nu acolo ar fi trebuit sa ajungem, ceea ce doream era sa intram in bazar - cel mai tare din Europa, dupa spusele unui ghid roman. Cand colo, ne-am trezit la Puerto Marina, unde gasesti de asemenea un centru comercial, dar nici pe departe ce speram noi. In fine, o sa pun poze maine, daca apuc. Fetele s-au dus la magazinele lor de fete, iar eu mi-am vazut de poze. Printre altele, am gasit un tip care statea cu picioarele intr-un fel de acvariu, in vreme ce o multime de pesti ii rodeau unghiile. L-am intrebat cum se numesc pestii aia si mi-a spus, dar am uitat destul de rapid.