Ion Scaunas

Aflu ca a murit Ion Scaunas, cel care a fost, in vremea lui Ceausescu, directorul OJT Prahova si unul dintre cei mai puternici oameni din judet. Sa-i fie tarana usoara!

Dupa cum am mai scris aici, Ion Scaunas mi-a fost contracandidat in cursa pentru primaria Sinaia si m-a invins fara drept de apel, in turul al doilea. Imi amintesc si acum seara in care am aflat rezultatele. Eram amandoi in curtea primariei, fiecare cu grupul lui de sustinatori. Cand s-au dat cifrele, m-am dus la Scaunas, i-am intins mana si l-am felicitat. Mi s-a parut un gest firesc, de fair play. Nu a zis nimic, doar s-a uitat la mine cu un anumit aer, care mi s-a parut ca spune ceva de genul "ei, pustiule, chiar credeai ca te poti pune cu mine?", apoi mi-a strans mana si asta a fost.

Umbra lui Ceaușescu. La Sinaia

Ce interesant se trăia, totuşi, pe vremea lui Ceauşescu - la Sinaia cel puţin. În fiecare zi, între anumite ore, se oprea apa. Trebuia să să ne facem provizii, aşa că umpleam nu ştiu câte sticle cu preţiosul lichid, dar umpleam şi vana, pe care o spălam şi o dezinfectam înainte cu spirt - apa aia ne trebuia la gătit şi la aruncat în WC după ce îl foloseam. Pe la patru după amiază, dădeau drumul la apă. Ştiam asta pentru că se auzea cum bolboroseşte prin ţevi. Dura cam zece minute să se umple instalaţia. Dacă dădeam pur şi simplu drumul la un robinet, plesnea odată de spărgea tot ce era în chiuvetă, aşa de mare era presiunea. Drept pentru care inventasem o metodă de evitare a distrugerilor: ţineam robinetul deschis la vană. Acolo n-avea decât să izbească oricât, singura stricăciune era că mai sărea apă pe pereţi şi nu aveam faianţă până sus. Uneori venea mai calmă, apa, chiar nu ştiu de ce. Dar întotdeauna venea murdară, iar noi o lăsam să curgă minute bune, până ni se părea că s-a limpezit suficient ca s-o putem bea.

Un ziar local rezistent

Ziceam de amicul Sorin Bugan si de ziarul lui. Pe vremea cand locuiam in "Perla Carpatilor", scriam destul de mult la ZIAR de Sinaia, uneori cu numele real, alteori, pe anumite subiecte sau tematici, sub pseudonimul Andrei Badila. Au fost diverse persoane care au scris sub acest pseudonim, pana cand, pe neasteptate, a aparut un domn din Sinaia care chiar se numeste asa, zicand ca are de suferit din cauza articolelor din ziar. Eu eram timisorean de cativa ani buni cand s-a intamplat asta si am aflat vestea prin telefon. Mi s-a parut very funny :)

Sorin Bugan

Ziarul lui Sorin este alive, dupa socotelile mele, de vreo 15 ani, ceea ce, pentru un orasel ca Sinaia, trebuie sa recunosc ca este o performanta. Si eu facusem, in 1990, un ziar local - se numea Cumpatul - insa n-a rezistat decat un an. Peripetiile prin care am trecut datorita lui au fost incredibile. Dupa ce termin cu Liiceanu, o sa povestesc despre ele.

Liiceanu și primele cluburi de fiţe

Am auzit de Liiceanu, ca tot omul, odată cu apariția „Jurnalului de la Păltiniș”, unde domnia-sa descrie tot felul de peripeții de nivel superior ale unor tineri gânditori care gravitau în jurul lui Constantin Noica. E vorba de întâmplări din lumea ideilor, prin care Gabriel Liiceanu se mișca încă de pe-atunci cu multă ușurință și grație.