În anii studenţiei, am locuit în general în gazdă. Doar după
ce m-am căsătorit am stat la cămin şi, bineînţeles, mi-a părut rău că nu am
ales varianta asta încă de la început. Dar acum degeaba mă mai lamentez.
Într-un an, am găsit o gazdă pe strada Arcului, undeva în
zona Pieţei Rosetti, într-o vilă cu parter şi etaj. Urcam scările, ajungeam
într-un fel de coridor întunecos şi acolo, de-o parte şi de alta, erau
cămăruţe, mai mari sau mai mici. În capul coridorului era o baie şi cam asta
era toată treaba. Întâmplarea a făcut ca exact acolo să locuiască un văr de-al
lui Mircea, mare amator de muzică adevărată şi colecţionar de viniluri. Când
spun muzică adevărată, am în vedere jazz şi rock.
