Oamenii care locuiesc în vecinătatea mării se
sinucid mai uşor decât cei de la poalele munţilor înalţi. Când iau hotărârea să
o facă, e adevărat, şi unii şi ceilalţi se gândesc la un singur lucru: copiii lor,
care vor rămâne singuri. Dar singurătatea e de multe feluri şi nimeni nu se
teme de ea pentru ea însăşi. Fiecare se teme de un anume fel de singurătate.
Unii se tem de întuneric – forma supremă a singurătăţii, alţii de imposibilitatea
comunicării – consecinţă directă a înţelegerii. Singurul care nu se teme este
Dumnezeu – cel prin excelenţă singur, dar el trăieşte şi lângă mare şi departe
de ea, şi pe vârfurile inaccesibile ale munţilor şi în centrul geometric al deşertului. El trăieşte peste tot, adică
nicăieri şi asta îl aruncă în plin paradox al omnipotenţei, pentru că el nu
poate cunoaşte frica. Dar Dumnezeu nu se poate nici sinucide, precum oamenii
din vecinătatea mării, sau a munţilor înalţi.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta Poseidon. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poseidon. Afișați toate postările
luni, 2 iulie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)