Ciudăţenii la cerbi
Îmi împuşcasem
cerbul din acel an. Prea degrabă — chiar a doua zi după
ce sosisem la munte. Să iau în spate coarnele şi
să mă
întorc
acasă, cînd din vacanţa
pe care mi-am luat-o mai aveam zece zile? Parcă
glonţul ar fi plăcerea
cea mare şi nu însăşi
viaţa în munte, cînd mugesc cerbii! Am rămas
pînă
la sfîrşit,
cu carabina fără
cartuş în ea, si multe plăceri
am avut, pîndind
crîmpeie
din viaţa sălbătăciunilor
şi trăind
zile de cabană, pline de farmec.