Educație românească printre gunoaie

Zilele trecute am urcat pe peretele meu de Facebook un clip în care se poate vedea un desen animat cu titlul „Un motan cât un pisoi”. Textul, în esență, spune cam așa:

„Un motan cât un pisoi
Stă pe-o ladă de gunoi
Și tot caută în el
Să găsească-un șoricel.”

După care motanul se însoară și continuă să caute în gunoi, de data asta însă „hrană pentru opt pisoi”.

Nemultumiri

Tot ieri am avut niscaiva treaba intr-un orasel pe nume Barsinghausen. Frumusel, vesel, dar plin de gunoaie. Pur si simplu nu am mai intalnit asa ceva de cand am fost la Napoli. Acolo, cel putin, se stia ca Mafia negocia cu administratia niste tarife, primarul nu se lasa, asa ca firmele de salubritate, contrulate de Mafie, nu mai ridicau gunoiul. Aici insa nu e nicio Mafie - sau, cel putin, nu e ca aia italiana. De ce am gasit tot centrul plin de gunoaie? Am aflat si raspunsul: greva celor din serviciile publice. Nu stiu ce revendicari au, dar stau si ma mir ca au vreunele. Nivelul de trai de-aici este cu mult peste cel din Romania, multe preturi fundamentale sunt mai mici, salariile sunt mult mai mari, toate functioneaza, dar ei intra in greva! Oare ce naiba i-o fi nemultumind?

Mizerie

De la o vreme, strada pe care locuiesc este plina de gunoaie produse de boschetari. Nu stiu de ce vin boschetarii tocmai aici, cert e ca uneori vezi toate bancile pline de ei. Primaria lui Ciuhandu a cheltuit o gramada de bani pentru a infige prin oras tot felul de panouri cu texte imbecile, de genul "Nu te pune cu timisorenii", sau "Imi iubesc orasul. Adun resturile produse de cainele meu". Cu banii aia ar fi putut plati niste agenti de paza, ori asa ceva, care sa-i usuie pe boschetari.