Mail din Australia

Astazi am primit o lovitura extrem de grea, care m-a descumpanit si aproape ca m-a aruncat, cum spun crestinii, in bratele deznadejdii. Loviturile astea vin intotdeauna atunci cand esti sigur ca ai rezolvat o problema, ca ai ajuns la un liman, ca, in sfarsit, ai ajuns la momentul pe care ti l-ai dorit atata si atata vreme. Nu stiu de ce a lasat Dumnezeu regula asta - probabil ca nu stie nimeni. Dar iata despre ce este vorba.

Richi, vazut printre crengi

Aseara, pe la 8, am iesit cu Richi sa-si faca nevoile. L-am lasat liber, ca de obicei in ultima vreme. Chiar langa hotel e o poiana (in realitate curtea unei case in constructie) si el se duce linistit acolo, face ce e de facut si se intoarce ca sa mergem in casa. Asteptandu-l, am stat rezemat de o balustrada si am privit printre doi brazi, in departare, catre o stea care se vedea incredibil de clar. M-am dedat chiar si la oleaca de filosofie pe tema distantelor uriase, a universului curb etc. Deodata, l-am vazut pe Richi venind in mare viteza catre mine, trecand mai departe de parca n-as fi fost acolo si disparand dupa coltul hotelului. N-am mai apucat nici sa-l strig, dar mi-am zis "lasa ca vine el inapoi", asa ca mi-am continuat reveria.