Minciuna cu profesionalismul

Ceea ce a ieşit la iveală în primul rând în urma catastrofei din Apuseni este marea, uriaşa, iresponsabila şi criminala minciună a puterii în legătură cu profesionalismul celor numiţi politic în funcţii mai mari sau mai mici. După cum se ştie, orice partid (coaliţie) din România, în momentul în care preia puterea, începe înlocuirea oamenilor fostei puteri cu oameni din ograda proprie. Nimeni nu este iertat, indiferent cât de bine şi-a făcut treaba, indiferent dacă e profesionist sau diletant. Cu toţii sunt basculaţi pentru a face loc flămânzilor noii puteri. Excepţie fac, desigur, cei care schimbă macazul, adică acei suboameni care sunt numiţi în funcţii de un partid căruia îi jură credinţă veşnică, după care, când se iveşte momentul, trec la partidul următor, care îi menţine în funcţii.

Blestemul politicii

O să fac aici un scenariu care desigur că se poate aplica României actuale, dar întrucât nu asta este intenţia mea, nu o să mă refer la persoane anumite, pentru că ceea ce mă interesează este mecanismul de  distorsionare pe care îl folosesc manipulatorii de profesie şi pe care, din păcate, îl preiau oamenii obişnuiţi.

Sărăcie și principii

O întrebare la care nu mă încumet să dau răspuns este legată de cei care nu au fost colaboratori ai statului ceauşist
Este limpede, cred, pentru oricine, că într-un procent covârşitor, funcţiile politice şi administrative din România sunt ocupate azi de oameni care au avut legături cu securitatea şi/sau cu PCR, fie direct, fie prin rudele lor. Până şi cele mai mărunte posturi din care se mişcă bani publici sunt ocupate într-un procent imens de astfel de oameni.