Eu, dragul meu Aleksei Fiodorovici, dacă vrei să ştii,
am de gînd să mai trăiesc încă mult şi bine, şi fiecare gologan îmi face
trebuinţă. Cu cît o să trăiesc mai mult, cu atît o să am mai mare nevoie de
bani, continuă el, plimbîndu-se de colo
pînă colo prin odaie, cu mîinile în buzunarele hainei de vară, largi şi
soioase, din pînză galbenă de in. Deocamdată, poţi să spui ce vrei, sînt un
bărbat în toată puterea: n-am decît cincizeci şi cinci de ani şi mă bizui c-o
să mă ţin tare încă cel puţin douăzeci de ani de aci înainte. Dac-o fi să
îmbătrînesc însă, şi o să mă fac urît ca dracu', femeile n-or să mai vină chiar
cu atîta plăcere la mine, şi atunci bănişorii ăştia or să-mi prindă bine.