Circulă pe FB, adunând zeci de mii de likes, o filosofare de doi bani cu următorul text: "Don't waste one more moment of your beautiful life, worrying about what was or what might be". Cu alte cuvinte, nu-ți mai bate capul cu ceea ce a fost sau cu ceea ce ar putea să se întâmple. Dacă o faci, înseamnă că irosești clipele neprețuite ale minunatei tale vieți.
Avem de-a face aici cu o sechelă a versului poetului latin Horatiu: „Carpe diem, quam minimum credula postero”. Ceea ce s-ar traduce prin „Trăiește-ți clipa și nu te bizui prea mult pe ceea ce-ți rezervă viitorul”. După cum se vede, Horațiu n-a făcut nicio trimitere la trecut. Dar pseudo-filosoful internaut s-a grăbit s-o adauge, completându-l în mod stupid pe Horatiu.
A-ți trăi clipa are sensul foarte limpede de a te bucura de ea. Dacă în loc să faci asta ești îngrijorat pentru ce va fi după, nu poți gusta bucuria clipei. Dar neo-filosoful internaut ne spune (și al naibii de mulți dintre noi îl cred) că nu trebuie să ne pese de viitor și nici de trecut. Ce a fost, a fost, dacă-ți pasă oricum trecutul nu se schimbă. Ce va fi, va fi, dacă te frămânți oricum nu modifici nimic. Așa că stai și bucură-te de clipa care ți-a fost dată. Ești la mare, bucură-te de mare. Ești în mall, bucură-te de magazine. Ești pe WC, bucură-te de defecație. Și tot așa.
Dar principiul acesta poate fi aplicat în mod continuu de doar două categorii de oameni: cei născuți pentru a fi singuri și cei lipsiți de suflet. Pentru că dacă există o persoană pe care o iubești, sau dacă ai copii, nu poți să stai ca un cyborg în magazin și să nu îți zboare gândul nicio secundă către ziua de mâine a persoanei iubite sau a copilului tău. Îngrijorarea este prezența cel puțin sub forma atenției încordate la toate pericolele care-ți pot pândi copilul. Horațiu nu spune să nu te îngrijoreze viitorul, ci să nu te bizui pe el, ceea ce este cu totul altceva. Un om care este capabil să urmeze sfatul pseudo-filosofului internaut, anume să nu risipească nicio clipă făcându-și probleme cu privire la viitor, ori este un om eminamente singur, ori este complet lipsit de suflet.
Poate că unii argumentează că „a nu te îngriji de ziua de maine” este și un principiu biblic. Nu trebuie să te preocupe viitorul, pentru că are Dumnezeu grijă de el. Și cum Dumnezeu este iubire și este perfect, îți va asigura numai și numai bine în viitor. Dar când ai un copil poți să-l lași în plata lui Dumnezeu și tu să te gândești numai și numai cum să-ți trăiești clipa? Poți să nu îți faci planuri de viitor pentru el, să nu cauți printre diverse scenarii unul în urma căruia lui îi va fi maximum de bine?
"Trăiește-ți clipa, gândește-te la viitor, dar nu te bizui că el va fi conform planurilor tale", cam asta ar fi interpretarea corectă a îndemnului făcut de Horațiu. Un om care nu poate fi decât singur sau unul lipsit de suflet ar putea reține de aici doar „Trăiește-ți clipa" iar dacă e și pseudo-filosof internaut, poate formula panseul cu care am început articolul.
Cat despre gânditul la trecut, lucrurile stau poate încă și mai rău. Ni se spune că dacă ne gândim la ce-a fost, irosim clipe prețioase. Dar cum să nu mă gândesc la clipele minunate ale trecutului? Cum să nu închid ochii și să nu revăd de mii de ori momentul când copilul meu a zâmbit prima dată? Sau, dacă am făcut lucruri rele, cum să nu mi le amintesc seara, când mă rog în genunchi în fața icoanei, ca să mi se ierte păcatele? Numai un om lipsit de suflet poate face asta.
A-ți trăi clipa are sensul foarte limpede de a te bucura de ea. Dacă în loc să faci asta ești îngrijorat pentru ce va fi după, nu poți gusta bucuria clipei. Dar neo-filosoful internaut ne spune (și al naibii de mulți dintre noi îl cred) că nu trebuie să ne pese de viitor și nici de trecut. Ce a fost, a fost, dacă-ți pasă oricum trecutul nu se schimbă. Ce va fi, va fi, dacă te frămânți oricum nu modifici nimic. Așa că stai și bucură-te de clipa care ți-a fost dată. Ești la mare, bucură-te de mare. Ești în mall, bucură-te de magazine. Ești pe WC, bucură-te de defecație. Și tot așa.
Dar principiul acesta poate fi aplicat în mod continuu de doar două categorii de oameni: cei născuți pentru a fi singuri și cei lipsiți de suflet. Pentru că dacă există o persoană pe care o iubești, sau dacă ai copii, nu poți să stai ca un cyborg în magazin și să nu îți zboare gândul nicio secundă către ziua de mâine a persoanei iubite sau a copilului tău. Îngrijorarea este prezența cel puțin sub forma atenției încordate la toate pericolele care-ți pot pândi copilul. Horațiu nu spune să nu te îngrijoreze viitorul, ci să nu te bizui pe el, ceea ce este cu totul altceva. Un om care este capabil să urmeze sfatul pseudo-filosofului internaut, anume să nu risipească nicio clipă făcându-și probleme cu privire la viitor, ori este un om eminamente singur, ori este complet lipsit de suflet.
Poate că unii argumentează că „a nu te îngriji de ziua de maine” este și un principiu biblic. Nu trebuie să te preocupe viitorul, pentru că are Dumnezeu grijă de el. Și cum Dumnezeu este iubire și este perfect, îți va asigura numai și numai bine în viitor. Dar când ai un copil poți să-l lași în plata lui Dumnezeu și tu să te gândești numai și numai cum să-ți trăiești clipa? Poți să nu îți faci planuri de viitor pentru el, să nu cauți printre diverse scenarii unul în urma căruia lui îi va fi maximum de bine?
"Trăiește-ți clipa, gândește-te la viitor, dar nu te bizui că el va fi conform planurilor tale", cam asta ar fi interpretarea corectă a îndemnului făcut de Horațiu. Un om care nu poate fi decât singur sau unul lipsit de suflet ar putea reține de aici doar „Trăiește-ți clipa" iar dacă e și pseudo-filosof internaut, poate formula panseul cu care am început articolul.
Cat despre gânditul la trecut, lucrurile stau poate încă și mai rău. Ni se spune că dacă ne gândim la ce-a fost, irosim clipe prețioase. Dar cum să nu mă gândesc la clipele minunate ale trecutului? Cum să nu închid ochii și să nu revăd de mii de ori momentul când copilul meu a zâmbit prima dată? Sau, dacă am făcut lucruri rele, cum să nu mi le amintesc seara, când mă rog în genunchi în fața icoanei, ca să mi se ierte păcatele? Numai un om lipsit de suflet poate face asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu